Scrutinul legislativ anticipat convocat de președintele Emmanuel Macron ar putea fi cel mai distructiv vot de după al Doilea Război Mondial, și nu doar pentru Franța, ci și pentru Uniunea Europeană, pentru NATO și Occident, în general, arată o analiză publicată de Politico sub semnătura jurnalistului John Lichfield.
Poziția de lider european a Franței, locul țării în Consiliul de Securitate al ONU și puterea sa militară globală fac ca aceste alegeri să fie aproape la fel de "mondiale" precum cursa prezidențială Biden vs. Trump din SUA, în noiembrie, continuă sursa citată.
Pericolul distructiv vine dinspre potențialul câștigător al scrutinului: formațiunea Rassemblement National, RN, de extremă dreapta.
Potrivit Politico, acest partid își trage rădăcinile din regimul colaboraționist al mareșalului Philippe Pétain, din 1940 - 1944, și are legături ideologice și financiare cu Vladimir Putin.
Chiar dacă nu candidează, pierzătorul cu cel mai înalt profil este Emmanuel Macron: un președinte care a încercat - uneori elocvent, alteori stângaci - să consolideze Uniunea Europeană, să reconcilieze francezii cu forțele pieței și să găsească un nou echilibru durabil între Europa și Statele Unite.
Politico anticipează că alegerile în două tururi din Franța - pe 30 iunie și 7 iulie - vor marca nu doar înfrângerea, ci, eventual, eliminarea "macronismului".
"Macronism" este eticheta dată experimentului făcut de președinte cu reformele de centru orientate către piață, în ideea eliberării "puterii creative" a Franței.
Forțele de centru-dreapta și de centru-stânga, care au dominat anterior viața postbelică în Hexagon, au fost trimise deja în plan secund.
În prezent, cele două puteri dominante în politica franceză sunt - și ar putea rămâne pentru mulți ani - o stângă dominată de radicali, mult divizată, și o dreaptă extremă, naționalist-populistă.
Estimări preelectorale: RN câștigă alegerile, dar nu și majoritatea absolută
Politico notează că, potrivit sondajelor, formațiunea lui Marine Le Pen și Jordan Bardella va obține, cel mult, 260 de locuri în Adunarea Națională, Camera inferioară a Parlamentului francez.
Jordan Bardella, protejatul politic al lui Marine Le Pen și liderul RN, a declarat că nu va prelua conducerea unui guvern dacă nu va obține o majoritate clară, adică cel puțin 289 din cele 577 de mandate în Adunarea Națională.
Totuși, presupunând că Bardella ajunge, la cei 28 de ani ai săi, prim-ministru, Emmanuel Macron își va păstra funcția până în 2027.
Președintele le-a transmis francezilor că "are datoria" de a rămâne în funcție și de a proteja drepturile și instituțiile de ceea ce el a numit "Le Pen-isme".
Însă sistemul republicii prezidențiale franceze este prezidențial doar cu numele. Aproape toată puterea reală este concentrată în Parlament, în mâinile prim-ministrului și ale Cabinetului său.
Chiar dacă aceștia aparțin unei ideologii politice diferite de cea a președintelui republicii, ei sunt cei care iau deciziile.
Politico: Rassemblement National urăște Uniunea Europeană și ar face orice pentru a o distruge
Între timp, Rassemblement National a trecut printr-un proces de cosmetizare, cu eliminarea celor mai stridente derapaje, tocmai în vederea lărgirii bazei electorale. Însă RN continuă să deteste UE și ar face tot ce îi stă în putere pentru a o slăbi și chiar pentru a o distruge.
Politico scrie că formațiunea este, în continuare, tributară politicilor care ar discrimina între francezi și străinii rezidenți, ba chiar între diferite categorii de francezi, în funcție de locul de naștere sau de rasă.
În plus, RN nu a criticat decât în termeni vagi invazia Rusiei în Ucraina. Înainte de război, formațiunea lui Le Pen a luat un împrumut considerabil de la o bancă rusă și apoi unul de la o bancă asociată cu premierul ungar Viktor Orbán, simpatizant al lui Vladimir Putin.
Potrivit unei investigații realizate de Le Monde, cel puțin o parte dintre candidații RN care candidează în primul tur al alegerilor parlamentare din acest weekend au legături directe cu Moscova. Printre aceștia se numără antisemiți, rasiști, anti-vacciniști, climato-sceptici și negaționiști ai pandemiei de Covid.
"Merită reamintit - pentru că există tendința de a uita - faptul că istoria și o mare parte din prezentul mișcării Le Pen-iste sunt visceral antiamericane, iar Marine Le Pen vrea să părăsească aripa militară a NATO, comandamentul integrat, pe care îl consideră un instrument al hegemoniei americane", scrie Politico.
Un guvern RN ar fi, așadar, echivalentul unui cuțit în burta unității occidentale, dar și europene. Ar impulsiona infiltrarea rusă în serviciile de informații franceze și, prin urmare, în cele occidentale, consideră publicația citată.
O scrisoare deschisă semnată, la sfârșitul săptămânii trecute, de 170 de diplomați și foști diplomați francezi a arătat că Moscova, dar și Beijingul ar vedea o victorie a extremei drepte franceze "ca pe o slăbire a țării, o invitație la interferență în viața națională, la agresiune împotriva Europei și la supunerea economică a Franței și a continentului".
Politico: De ce au ajuns francezii în brațele forțelor de extremă dreapta
Dacă îi asculți pe unii francezi, în prezent totul merge prost, în cea mai rea dintre lumile posibile: costul vieții este ridicat, salariile sunt mici, criminalitatea și imigrația sunt scăpate de sub control, serviciile publice se prăbușesc iar deficitul explodează.
Totuși, potrivit Politico, Franța a avut în ultimii ani rezultate mai bune decât alte țări din UE în ceea ce privește creșterea locurilor de muncă și inflația. Macron a cheltuit mai mult decât alte state pentru a atenua creșterea prețurilor, iar asta a dus, într-adevăr, la creșterea deficitului bugetar.
Imigrația și criminalitatea sunt o problemă, dar, statistic vorbind, se află la niveluri mai scăzute decât în unele dintre deceniile anterioare. Serviciile sunt sub presiune, dar încă performante. Spre comparație, puteți încerca să vedeți cum arată situația altor țări, precum Marea Britanie, care și-a asumat Brexit-ul, punctează sursa citată.
Macron nu primește nicio laudă pentru succesele sale, ci doar capitalizează criticile excesive și chiar ura pentru eșecurile sale. Asta este parțial vina sa, susține Politico.
Macron a promis că va fi un revoluționar și un alt tip de politician, dar s-a dovedit a fi doar un alt reformator obișnuit. Nu a făcut niciun efort pentru a construi o mișcare politică de bază.
Cu toată elocvența sa, a pierdut controlul asupra narațiunii. Oamenii l-au văzut ținând discursuri grandioase în locuri grandioase, iar reacția lor a fost: "Cu noi cum rămâne?"
"Macron", scrie Politico, "a creat o nouă dualitate, centru versus extrema dreaptă. Acest lucru i-a fost util din punct de vedere electoral în două alegeri prezidențiale. Dar francezii sunt un popor devotat alternanței regulate: înlăturarea succesivă a liderilor, după ce aceștia au devenit detestați. Pentru mulți alegători moderați anterior, alternativa sau chiar antidotul la 'detestatul Macron' este extrema dreaptă cosmetizată."
Cel mai probabil rezultat după turul doi din 7 iulie va fi un Parlament francez complet blocat. Este posibil ca ceea ce a mai rămas din gruparea de centru a lui Macron să se năruie, iar Le Pen și Bardella să câștige.
Asta nu ar fi doar o altă alternanță, ci ar duce Franța, Europa și restul lumii într-o criză a valorilor și alianțelor occidentale la care Putin și Xi Jinping pot, momentan, doar să viseze, conchide Politico.