În cultura occidentală modernă, de la rochia de mireasă cea mai simplă până la modelele cele mai pretențioase, albul este una dintre caracteristicile definitorii ale ținutei unei femei în cea mai spectaculoasă zi din viața ei. Majoritatea aspectelor care țin de organizarea nunții se pot negocia, însă culoarea rochiei nu prea, paleta cromatică abia poate varia, fiind foarte săracă în opțiuni. Chiar și o excepție precum ivoire reprezintă doar o mică abatere, nu extraordinară, de la regulă, fiind mai degrabă un alb pe care patina timpului a așezat farmecul trecutului, o dovadă că acel model a rezistat, că s-a intensificat o frumusețe care s-a maturat.
Prinţesa albă şi el, cel salvat de inel
Cam ce ar fi un bărbat fără femeia care, devenindu-i jumătate, îl ține, uneori în ciuda protestelor lui repetate, ancorat în realitate? Se vorbește doar despre prințul pe cal alb care apare salvator s-o ducă pe ea departe de singurătate și de lumea rece și rea spre un tărâm al fericirii și împlinirii în doi, deși în ziua nunții mai degrabă ele sunt prințese în alb care, în rochiţe de mireasă simple și încântătoare, îi poartă pe ei în al nouălea cer, spre o viață sufletește îndestulătoare.
Totuși, nu datorită acestei schimbări magice a percepției unui bărbat asupra propriei vieți miresele sunt asemănate deseori cu zânele, ci grație strălucirii pe care o emană prin reprezentativa ținută albă. O rochie de mireasă simplă și elegantă, cu excepția situației în care designerul și-o dorește extravagantă, utilizează una din patru varietăți de alb, cu intensități progresive, de la un maxim strident, la un gălbui atenuat. Rochia unei mirese poate fi de un alb pur, țipător, într-o nuanță ușor mai atenuată, reprezentând albul natural, tăria culorii descrescând spre albul diamant, până la albul fildeș, alegerea preferată pentru nunțile care reproduc o atmosferă de epocă.
Indiferent de ton, culoarea albă a devenit sinonimă cu puritatea începutului de drum în doi, căsătoria fiind un moment în care trecutul se șterge cu buretele, pentru a îmbrățișa un viitor deschis, complet liber pentru a fi de atunci înainte scris.
Regina Victoria și victoria albului
Albul nu a fost, însă, dintotdeauna opțiunea implicită, standard, nici pentru rochia de mireasă simplă, nici pentru cea elaborată, model sirenă, tip prințesă, A-Line sau orice alt tip mai există.
A fost o vreme când miresele erau mai puțin neutre din punct de vedere cromatic, combinând în ținuta lor tonuri vii, intense, cumva mai potrivite spiritului aceste sărbători a începutului unei noi vieți, criteriul principal de alegere a ținutei fiind calitatea celui mai bun veșmânt deținut, indiferent de culoarea acestuia.
La distanțe de aproximativ 100 de ani, tradiția a trecut prin etape de reevaluare, policromia a fost înlocuită cu monocromia, dar până ca preferințele femeilor să se stabilizeze la reprezentativul alb, a existat o perioadă albastră, una roșie, una roz... Momentul în care această nehotărâre întinsă pe câteva secole s-a încheiat a venit după 1800, odată cu nunta Reginei Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei.
Contrar cutumelor, aceasta a purtat, la ceremonia de căsătorie oficiată în anul 1840, o rochie de mireasă albă, cu care și-a surprins, cu siguranță, nu doar mirele, vărul său primar Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha, ci și supusele, care în timp i-au preluat, încet, exemplul, imaginea suveranei, imortalizată de pictori, devenind sinonimă cu aerul regal unei femei în cea mai spectaculoasă zi din viața ei.
Albul unei rochii simple de mireasă te obligă
La fel ca rochia de mireasă, și simbolistica albului acestei piese vestimentare este o invenție, apărută pentru a îmbogăți în semnificații un eveniment cu importanță deopotrivă personală și socială, deoarece căsătoria este piatra de temelie a familiei, baza societății umane.
Regina Victoria avea alte mesaje de transmis poporului decât puritatea unei femei în ceea ce ar trebui să fie cea mai frumoasă zi din viața ei, fiind preocupată să fie văzută ca o conducătoare echilibrată, cumpătată, interesată să cârmuiască, nu să strălucească.
Însă calitățile cu care a fost asociată, de inocență, puritate, virtute, s-au potrivit perfect acestei ținute, însăși finețea materialului și sensibilitatea culorii obligând, practic, femeia la purtări alese, regale, reținute și calculate, pentru a nu o murdări, șifona, deteriora. Într-un fel, că vrea, că nu vrea, rochia face o prințesă din ea!