Lângă mine este Ahmed, unul din salvatori. Nu știe engleză, nici eu nu știu turcă. Vreau doar să vi-l prezint. Vreau doar să îi mulțumesc pentru faptul că a participat la această operațiune. El este cel care se și ruga în acele momente, după ce au scos-o pe fata de 18 ani.
Sus, pe ruine, la un moment dat a fost extrem de periculos. A fost o replică seismică în timpul operațiunii și una din clădiri, din spate, a început să se miște. Noi toți eram acolo. Polițiștii ne-au dat pe toți la o parte. Dar Ahmed și ceilalți au rămas acolo să o scoată pe fată.
Datorită lui Ahmed și datorită altor sute de voluntari și de forțe trimise și din alte țări, inclusiv românii noștri, sunt posibile aceste miracole.
Mulţumesc foarte mult, Ahmed pentru curajul tău! (en.)
Pur și simplu oamenilor nu le venea să creadă că fata a rezistat atât. Este un miracol. Toți s-au luat în brațe, toți au început să plângă. Practic s-au încurajat unii pe ceilalți, pentru că mai urmează ore dramatice în continuare.
Mulţumesc încă o dată, Ahmed
I-am și făcut fotografii. o să i le dau imediat după ce terminăm transmisiunea.
Nu știu ce înțelege, că nu știe engleză, nici eu nu știu turcă, dar nu mai e nevoie de cuvinte. În momentul în care suntem oameni, pur și simplu ne înțelegem din gesturi.
(...) Mare parte din Kahramanmaraș este o ruină și posibil să mai fie oameni oameni în viață, printre dărâmături, însă din cauza temperaturilor scăzute riscul de hipotermie este unul uriaș.
Oamenii însă speră. Mă refer la salvatori, mă refer la rude, că până la urmă speranța moare ultima și fără speranță nu poți continua, nu poți rezista, nu poți trece peste această perioadă critică.