Cei care și-au dat pământul în lucru către fermier iau tot anul pâine de la brutăria înființată de acesta. Nu e neapărat o afacere pentru agricultor ci mai degrabă o politică abilă de a ține aproape de oamenii al căror pământ îl lucrează. Pe scurt am putea spune că fermierul le asigura pâinea cea de toate zilele. Un exemplu numai bun de urmat.
Zi de zi, munca începe în creierii nopții. Se lucrează pe comandă, astfel încât să nu existe pierderi. Faina, tărâțele toate sunt din fermă. Zilnic în medie 700 de pâini pleacă spre câteva sate teleormanane acolo unde fermierul lucrează pământul luat în arendă. Navetele de pâine se încarcă în zori astfel încât la ora 6 colaboratorii fermierului să vina să ia marfa pe bonuri așa cum au stabilit cu un an înainte.
Fermierul spune că nu face neapărat profit cu brutăria, dar îi ține pe oameni aproape prin faptul că le pune pe masă pâine caldă chiar din grâul crescut pe pământul lor.
Fermierul spune însă că și-ar dori să facă mai multe în zona de procesare dar că eforturile de a înființă o moara pe fonduri europene a eșuat din cauza birocrație impusă de autorități.