Cutremur în Vrancea, produs vineri dimineață
Publicat acum 59 minute
"Alături de colegii mei dinFundația Europeană Titulescu am aflat, cu profund regret, trecerea în neființă a doamnei ambasador dr. Paraschiva Bădescu, membră a Consiliului FET.
Absolventă a Facultăţii de Filologie, d-na Bădescu a intrat în MAE în 1961, instituţie căreia i-a rămas fidelă timp de aproape 50 de ani. Numele său a fost asociat indiscutabil de participarea la activităţile OSCE. În 1992, in perioada in care conduceam Ministerul Afacerilor externe, doamna Bădescu a fost numită adjunctă a şefului Departamentului CSCE (Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa) şi alte instituţii euro-atlantice din cadrul MAE, iar în 1993 şi-a început activitatea în cadrul Misiunii Permanente a României pe lângă organizaţiile internaţionale de la Viena, îndeplinind şi funcţia de însărcinat cu afaceri a.i..
A fost ambasador al OSCE în Turkmenistan (2000 -2004), apoi adjuncta şefului misiunii OSCE în Serbia şi Muntenegru (2005-2006) şi ambasadoare a aceleiaşi organizaţii în Muntenegru (2006-2010). Cunoscătoare a patru limbi: rusă, engleză, franceză şi sârbă, d-na Bădescu a fost prima, şi pentru o lungă perioadă de timp, singura femeie desemnată în calitate de şef de misiune OSCE.
Participantă la procesul CSCE/OSCE de la Helsinki, d-na ambasador declara, într-un interviu acordat Qvorum:
”Securitatea europeană a constituit un obiectiv de importanță strategică majoră pentru România, pentru atingerea căruia un rol esențial i-a revenit diplomației. Procesul CSCE i-a oferit României cadrul de a-și afirma propria viziune privind securitatea europeană, ca un concept care să se bazeze pe angajamente ferme ale statelor participante, însoțite de măsuri care să facă efectivă renunțarea la forță în relațiile dintre ele. Procesul CSCE – anii 1972-1977- a constituit etapa în care diplomația română și-a adus o contribuție de substanță la redactarea Actului Final (…). Era o perioadă în care URSS își aroga dreptul de a dicta celorlalte țări socialiste atitudinea pe care aceștia urmau s-o adopte, era epoca așa-numitei „doctrine Brejnev” de suveranitate limitată. Adoptarea Actului Final de la Helsinki, la 1 august 1975, a fost un triumf istoric al cooperării între Est și Vest într-o epocă a Războiului Rece, devenind un document emblematic în istoria modernă a securității europene."
Continuarea, pe adriannastase.ro.