Fostul premier, Adrian Năstase, a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru Antena 3 CNN, despre jocurile care se fac în politică în anii cu alegeri electorale, dar și despre perioada de detenție din Penitenciarul Jilava.
Cine va fi următorul președinte al României. Să știe deja, îl știți?
Adrian Năstase: Nu, nu cred. Cred că e o mare dezordine in chestiunea asta și nu este normal. Până la urmă cred că ar fi trebuit să fie clar. Eu mă uit cu o anumită curiozitate la strategiile de campanie ale PSD-ului, pentru că, bun, această poveste cu a comasare a alegerilor care a fost făcută pe ideea ca liberalii cumva la alegerile europarlamentare să nu vină în urma AUR, el trebuia făcută într-un anumit pachet care să însemne bun, noi vă ajutăm cu povestea asta ca să obținem de la voi nu știu ce poveste, poate un calendar cu comun și pentru parlamentare, și pentru prezidențiale, candidați într-un anumit fel. Nu că aș fi de acord cu formulele astea care distrug dimensiunea ideologică, dar dacă intri pe o astfel de poveste, o duci până la capăt.
Ori după ce s-a rezolvat povestea cu comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare, ca să fie ajutați cei din PNL, cei din PNL deja au început să facă campanie pentru prezidențiale pe o formulă izolată, ceea ce nu mi se pare corect din punctul de vedere al unei loialități care să permită o colaborare strânsă pe termen foarte lung. Vom vedea ce se întâmplă.
Cum credeți că va arăta votul anul acesta, când votează generația TikTok?
Contează cine pe cine influențează în familie. La unele alegeri, juniorii se jucau cu telefoanele mobile în piață sau dădeau telefoane din străinătate și le spuneau bunicilor să voteze într-un anume fel. Cei de acasă au rămas cu problemele, ei au rămas în străinătate. Să încercăm să îi convingem pe cei tineri că e nevoie de răbdare, de ințelepciune să înțelegem cum funcționează proiectele sociale, munca.
S-a întâmplat să vedeți gențile cu bani care se plimbă în politică, în campaniile electorale?
Adrian Năstase: Eu am încercat să scap de întrebarea asta. Campaniile electorale, înainte de noile legi de finanțare, erau mult mai complicate. Nu erau bani de la stat și era nevoie de un anumit tip de sprijin care se făcea, nu neapărat cu genți de bani, ci printr-un sprijin pentru panouri publicitare, televiziuni, radio, pliante, calendare, genți, pixuri. Lucrurile s-au schimbat destul de mult.
Campaniile au început să conteze mai mult pe online, reglementările sunt destul de ciudate. Publicitatea funcționează înainte de campanie, în campanie ai voie doar mici afișe. Singurele care mai funcționează sunt cele cu Nicolae Ciucă, „un ostaș in slujba țării”.
Gențile cu bani au funcționat, fără îndoială. De obicei, povestea asta se întâmpla în variante locale și probabil că nu era vorba atât de genți cu bani, cât de finanțarea unor proiecte legate de campanie în perioada în care eram la conducerea partidului. Vă aduc aminte că alegerile prezidențiale au avut loc în același timp cu alegerile parlamentare și sigur că, într-un fel, o parte din campanie era susținută la nivel local pentru locurile în Parlament.
O altă parte era legată de campania la prezidențiale.
În general, cred că toată lumea se ferea de genți cu bani și probabil că au existat. Dacă ar fi fost foarte clare lucrurile astea, bănuiesc că aș fi avut un dosar cu genți. N-am avut decât acest dosar de finanțare a campaniei, în care, practic, au fost folosite anumite finanțări pentru anumite tipuri de obiecte electorale care n-au ajuns la mine, au ajuns la electorat și sigur mă bucur că până la urmă reglementările ulterioare au tins să elimine aceste riscuri.
Până la urmă, am observat că, de fapt, chestiunea cu gențile cu bani au funcționat mai curând, după 2005, iar dosarele respective au fost finalizate. E vorba de 3-5 milioane de dolari, cel puțin unul dintre ele. Recent s-a anunțat că s-a prescris condamnarea respectivă. În dosarul referitor la alegeri din 2004, cel care era vizat a fost beneficiarul eventual al sprijinului financiar, respectiv candidatul la prezidențiale. În cazul alegerilor din 2009, n-a mai fost vizat beneficiarul, adică Traian Băsescu, ci instrumentul care a adus banii.
Elena Udrea face închisoare în locul lui Traian Băsescu. Mie mi se pare evident că eu cred că nu este cineva în sala asta care să gândească altfel banii, nu ea nu candida la alegerile prezidențiale. În mod evident, cel care candida era Traian Băsescu. Deci el era beneficiarul acestor sume. Ori asta mi se pare, din nou, o diferență până la urmă de abordare, apropo de gențile cu bani.
S-a întâmplat să vină la dumneavoastră cineva, un instrument, o săgeată a rețelei generalilor, de exemplu, să vă ofere posibilitatea de a vă plăti eliberarea sau de a vă scăpa de dosare și de condamnare în schimbul unor sume de bani?
Adrian Năstase: Povestea asta era la un nivel foarte înalt. Cine ar fi putut să meargă la Băsescu și să-i spună Schimbă-ți abordarea, nu trebuie condamnat Adrian Năstase, pentru că la nivelul ăsta nu cred că cineva se încumeta să intervină. Ori eu am povestit de curând și mi s-a părut foarte ciudat că Traian Băsescu n-a vrut să recunoască, deși chestiunea era foarte clară.
În urmă cu mai mulți ani, la recepție organizata odată cu ziua Republicii Moldova, Ziua Națională, Traian Băsescu, cu care nu vorbisem în mod evident de ani de zile, a venit, era și el acolo, m-a bătut așa pe umăr și mi-a spus: „Adriane, să știi că nu eu ți-am făcut dosarele, ci Coldea”. M-am întors la el și i-am spus: „Traiane, nu văd ce interes avea Coldea să-mi facă dosare, eu cred că tu ai făcut dosarele, iar el a fost instrumentul care s-a ocupat de ele”. Am scris lucrul ăsta la mine pe blog, acum 7 ani. M-am întâlnit după câteva zile. A fost înmormântarea lui Augustin Buzura, socrul lui Maior, și era și Coldea acolo și la plecare i-am spus: „Uite, Băsescu mi-a spus că tu mi-ai făcut dosarele” și el mi-a răspuns: „Trebuie să bem o cafea împreună și să-ți spun”. Evident că a dispărut în ceață.
Nu l-am mai văzut de atunci, nu l-am mai auzit. Deci, nu, nu știu. Este clar că a fost vorba de un proiect politic pe care, în mod evident, Traian Băsescu l-a construit, construind mecanismul ca atare, prin Monica Macovei, prin numirea lui Daniel Morar, prin numirea procurorului general, care trebuia să fie mai maleabilă, doamna Koveși, prin numirea lui Georgescu la ANI, trebuia și el să fie mai maleabil, prin numirea lui Coldea. Dar, atenție, Coldea n-a fost numit la SRI imediat după alegeri. Deci, practic, din 2005, în mod normal, spunea el, nu mai putea să trăiască la servicii cu oamenii lui Iliescu și Năstase. Bun, rămâne între noi, nu prea erau oamenii mei la SRI și la SIE. Erau Radu Timofte și Fulga, amândoi, într-un fel, legați mai curând de Cotroceni. Lăsăm la o parte povestea asta, dar să spunem că lucrurile erau așa.
Ați avut momente de cumpănă în perioada grea a detenției, gesturi extreme? Cum ați trecut peste cele mai grele momente și ce regretați?
Adrian Năstase: Îmi aduc aminte de un moment de umilință extremă din 20 iunie 2012. După aceea, a urmat o perioadă de readaptare. Am învățat să fiu dascăl la Jilava, țineam conferințe săptămânal, aveam un grup de tineri care se drogau. Am tot felul de obiecte pe care ei mi le-au dăruit. Întotdeauna am găsit lucruri de făcut. Am scris două cărți. Îmi aduc aminte că unul dintre scriitorii din România chiar a bănuit că nu am scris eu cartea respectivă. L-am revăzut după ce am ieșit de la Jilava. Lucrurile astea s-au întâmplat. Ele arată că avem capacitatea de a ne adapta. Am construit o secție celebră unde au stat personalitățile.
Vestea condamnării nu ați primit-o bine. Regretați gestul făcut atunci?
Adrian Năstase: Am realizat mai târziu că o condamnare cu executare conta la interdicția unor drepturi politice. Dacă era cu suspendare, nu se mai putea da interdicția de a fi ales, eram considerat un adversar potențial și probabil că aceasta a fost rațiunea.