Întrebat de sentimentul pe care îl are ca scriitor, de faptul că rechizitoriul confirmă lucrurile pe care le-a scris în propria carte, Alex Mihai Stoenescu a spus:
"Este o satisfacție personală, dar ea contează mai puțin acum. Documentul istoric este acest rechizitoriu al parchetelor militare. Cărțile mele se îndreaptă spre adevărul istoric.
Cărțile mele pot fi citite oricând, oricine poate spune că am avut dreptate. Am trăit această satisfacție, momentul când a apărut rechizitoriul, descoperind cât de mult am fost confirmat pentru că nu tot ce am scris s-a confirmat, dar aproximativ 90% așa a fost.
Nu am avut acces la informațiile la care a avut acces Procuratura Militară. În anii 2000 când am făcut eu cercetarea, o serie întreagă de documente erau interzise.
Am pătruns foarte greu, cu intervenții. Până și stenogramele comisiilor parlamentare din Senat erau secrete, interzise
Cu ajutorul unor prieteni care au avut arhive personale, cu ajutorul șefului partidelor militare care mi-a permis pentru două săptămâni să merg zi de zi, la Parchet, să citesc dosarul.
M-am documentat și mi s-a pus la dispoziție toată arhiva ziarului România Liberă și a ziarului Ziua.
Pe baza documentelor și cercetărilor, cheia este motivația lui Stănculescu pentru toate acțiunile sale, inclusiv pentru lovitura militară dată cu mare curaj, dar și cu hotărâre.
Povestea generalului Stănculescu este importantă și conține anumite amănunte care mi-au permis să înțeleg resorturile lui personale.
Pentru că în mare parte, acțiunile, deciziile au venit din convingerile lui de a-l îndepărta pe Ceușescu de la putere având la dispoziție cea mai importantă forță care era armata.
Povestea cu Balaton este că s-a întâlnit cu șeful de Stat Major al Armatei ungare.
Informațiile despre ce s-a întâmplat la acea întâlnire au venit de la Serviciile Secrete maghiare
În momentul în care ajunge răspunsul securității la propunerea de alegere a lui Stănculescu, securitatea a dat un raport asupra întâmplărilor de la Balaton.
Un raport în care se spunea că un procuror KGB i-ar fi spus: "Descurcă-te, mișcă-te repede pentru că Ceușescu este terminat. Toate aceste regimuri vor fi schimbate".
Asta explică toate mișcările pe care le-a făcut Stănculescu și pusul piciorului în ghips și anestezia de la Timișoara. Toate evitările lui s-au făcut pentru că el știa că Ceușescu este terminat și va fi înlocuit probabil printr-o acțiune din interior".
Întrebat dacă Stănculescu ar fi comunicat cu cineva de la Moscova, Alex Mihai Stoenescu a spus:
Nu, nu am găsit așa ceva și nici nu cred pentru că am studiat bine profilul generalului Stănculescu. Am stat de vorbă cu el și i-am pus foarte multe întrebări.
El nu se aștepta să fie chemat la București de către Ceaușescu și numit în funcția de ministru.