Putin a început războiul din Ucraina și a spus că negocierile au ajuns într-un impas, fără să le respingă totuși, în totalitate. Dar înainte de începerea războiului, Putin a prezentat Occidentului o listă de cereri, inclusiv, în special, oprirea extinderii NATO.
SUA, în mod clar, nu au fost dispuse să se angajeze în acest acord. Acum ar fi un moment bun pentru a revizui această politică. Putin ar trebui, de asemenea, să demonstreze dorința de a face concesii pentru ca negocierile să aibă succes.
Abordarea Americii privind armele și sancțiunile poate părea convingătoare în fața opiniei publice americane, dar nu funcționează cu adevărat pe scena globală. Se bucură de puțin sprijin în afara Statelor Unite și a Europei și, în cele din urmă, se poate confrunta cu o reacție politică și în interiorul SUA și al Europei.
Poate părea evident că Rusia ar fi retrogradată la statutul de paria la nivel global, însă nu este cazul: în special țările în curs de dezvoltare au refuzat să se alăture campaniei de izolare a Occidentului, așa cum s-a văzut cel mai recent într-un vot condus de SUA pentru eliminarea Rusiei din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului.
Este adevărat că 93 de țări au susținut această mișcare, dar alte 100 de țări nu au susținut-o (24 s-au opus, 58 s-au abținut și 18 nu au votat). Și mai izbitor, acele 100 de țări găzduiesc 76% din populația lumii.
Este posibil ca țările să fi avut motive neideologice pentru a se opune inițiativei SUA, inclusiv legături comerciale cu Rusia. Dar adevărul este că o mare parte din lume a respins izolarea Moscovei, mai ales în măsura în care și-ar dori Washingtonul.
Sancțiunile sunt o parte importantă a strategiei SUA. Nu este probabil să învingă Rusia, dar este posibil să impună costuri mari în întreaga lume. În cel mai bun caz, ele pot împinge Rusia către un acord de pace și, prin urmare, ar trebui să fie desfășurate împreună cu o intensificare a unei păci negociate.
Probleme cu sancțiunile economice
Prima este că, chiar dacă sancțiunile provoacă dificultăți economice în Rusia, este puțin probabil ca acestea să schimbe politica sau politicile rusești într-un mod decisiv. Dacă ne gândim la sancțiunile dure pe care SUA le-au impus Venezuelei, Iranului și Coreei de Nord - da, au slăbit aceste economii, dar nu au schimbat politica sau politicile acestor țări în modurile dorite de guvernul SUA.
A doua problemă este că sancțiunile sunt ușor de eludat, cel puțin parțial, și este posibil ca în timp, să apară mai multe evaziuni. Sancțiunile SUA se aplică cel mai eficient tranzacțiilor bazate pe dolari care implică sistemul bancar din SUA.
Țările care încearcă să se sustragă de la sancțiuni găsesc modalități de a face tranzacții prin mijloace non-bancare sau non-dolar. Ne putem aștepta la un număr tot mai mare de tranzacții cu Rusia în ruble, rupii, renminbi și alte valute non-dolar.
A treia problemă și conexă este că cea mai mare parte a lumii nu crede în sancțiuni și, de asemenea, nu ia parte în războiul Rusia-Ucraina.Toate țările și regiunile care impun sancțiuni Rusiei, SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeană, Japonia, Singapore, Australia, Noua Zeelandă și o mână de altele - populația lor combinată ajunge la doar 14% din populația lumii .
A patra problemă este efectul bumerang. Sancțiunile împotriva Rusiei nu au afectat doar Rusia, ci întreaga economie mondială, provocând întreruperi ale lanțului de aprovizionare, inflație și penurie de alimente. Acesta este motivul pentru care multe țări europene vor continua să importe gaz și petrol din Rusia și de ce Ungaria și, probabil, alte țări europene vor fi de acord să plătească Rusiei în ruble.
A cincea problemă este cererea inelastică (insensibilă la preț) pentru exporturile de energie și cereale ale Rusiei. Pe măsură ce cantitatea exporturilor rusești este redusă, prețurile mondiale ale acestor mărfuri cresc.
Rusia poate ajunge cu volume de export mai mici, dar același venituri din export. Sau poate chiar mai mari.
A șasea problemă este geopolitică. Alte țări - și cel mai important China - văd războiul Rusia-Ucraina cel puțin parțial ca un război în care Rusia rezistă extinderii NATO către Ucraina. De aceea, China susține în mod repetat că interesele legitime de securitate ale Rusiei sunt în joc.
SUA repetă că NATO este o alianță pur defensivă, dar Rusia, China și alții cred altfel. Ei arată cu degetul la bombardamentul NATO asupra Serbiei din 1999, forțele NATO din Afganistan timp de 20 de ani după 11 septembrie și bombardamentul NATO asupra Libiei din 2011, care l-a răsturnat pe Moammar Gadhafi.
Liderii ruși s-au opus extinderii NATO către est de când a început la mijlocul anilor 1990 cu Cehia, Ungaria și Polonia. Este de remarcat faptul că, atunci când Putin a cerut NATO să oprească extinderea în Ucraina, Biden a refuzat în mod clar să negocieze cu Rusia în această problemă.
Pe scurt, multe țări, inclusiv China, nu vor susține presiunile globale asupra Rusiei, care ar putea duce la extinderea NATO. Restul lumii vrea pace, nu o victorie a Statelor Unite sau a NATO într-un război cu Rusia.
SUA ar vrea să îl vadă pe Putin învins, iar armamentul NATO a dat o lovitură uriașă și grea forțelor ruse. Dar este și adevărat că Ucraina este distrusă în acest proces. Este puțin probabil ca Rusia să declare înfrângerea și să se retragă.
Este mult mai probabil ca Rusia să escaladeze - chiar și, potențial, prin utilizarea armelor nucleare. Astfel, armele NATO pot provoca costuri uriașe Rusiei, dar nu pot salva Ucraina.
Toate acestea înseamnă că strategia SUA în Ucraina poate provoca o hemoragie Rusiei, dar nu poate salva Ucraina. Doar un acord de pace poate face asta.
De fapt, abordarea actuală va submina stabilitatea economică și politică în întreaga lume și ar putea împărți lumea în tabere pro-NATO și anti-NATO în detrimentul profund pe termen lung al Statelor Unite.
Diplomația americană pedepsește așadar Rusia, dar fără prea multe șanse de succes real pentru Ucraina sau pentru interesele SUA. Succesul real este dacă trupele ruse se întorc acasă și siguranța și securitatea Ucrainei sunt realizate. Aceste rezultate pot fi obținute doar la masa de negocieri.
Pasul cheie este ca SUA, aliații NATO și Ucraina să clarifice că NATO nu se va extinde în Ucraina atâta timp cât Rusia oprește războiul și părăsește Ucraina. Țările aliniate cu Putin și cele care nu aleg niciuna dintre părți i-ar spune apoi lui Putin că, din moment ce a oprit extinderea NATO, acum este timpul ca Rusia să părăsească câmpul de luptă și să se întoarcă acasă.
Desigur, negocierile ar putea eșua dacă cererile Rusiei rămân inacceptabile.
Toate discursurile dure ale lui Biden - despre genocid și crime de război - nu vor salva Ucraina. Cea mai bună șansă de a salva Ucraina este prin negocieri.