Măslinele au cunoscut o puternică răspândire trecând, de câteva secole, de limita de cultură în Europa şi ajungând în cele două Americi, în sudul Africii, în Australia și Noua Zeelandă.
În lumea fructelor dulci, ele sunt neobişnuite, alături de viţa-de-vie şi grîu, măslinele completează această triadă alimentară cu semnificaţii străvechi.
Principalele surse ale producției de măsline rămân ţările europene. Atât fructele, cât și uleiul se bucură de atenţia consumatorilor, iar eforturile de creștere a producției de măsline este pe măsură.
Suprafețe tot mai mari sunt cultivate cu măslini, iar ameliorarea varietăților și a soiurilor prin perfecționarea metodelor de preparare nu au întârziat să apară.
Numai că, din păcate, imaginaţia a mers tot mai departe, iar direcţia perfecţionării acestor tehnici şi-a pierdut cârma.
Au apărut produse falsificate, iar consumatorii neavizaţi sunt victime sigure în această luptă acerbă de a asigura o cerere tot mai mare.
Asociația Pro Consumatori (APC) a analizat 20 de sortimente de măsline comercializate în sistem vrac sau ambalate în recipiente din sticlă sau tablă. Concluziile sunt triste, scrie doctorulzilei.ro.
În cele 20 de produse analizate s-au identificat 9 tipuri de aditivi alimentari, după cum urmează: acid citric, acid lactic, acid ascorbic, alginat de sodiu, glutamat de sodiu, lactat feros, sorbat de potasiu, benzoat de sodiu și gluconatul feros. Printre aceștia se numără și E211 – benzoat de sodiu, conservant cu acțiune antibacteriană și antifungică în mediul acid. Benzoatul de sodiu este un conservant sintetic care, în reacție cu acidul ascorbic, generează benzen, substanță toxică cancerigenă.