Un tânăr italian şi-a sărbătorit ziua de naştere alături de prietenii săi şi au petrecut în stradă în provincia Lecce din Italia cea de-a 26 a aniversare.
Bărbatul a început să tragă din baloane oxid de azot cunoscut şi sub numele de "drogul râsului". La foarte scurt timp după tânărul s-a simţit rău şi s-a prăbuşit la pământ. Prietenii săi i-au oferit primul ajutor şi au încercat să îl resusciteze, iar medicii sosiţi la faţa locului l-au transportat de urgenţă la spital, dar acesta a decedat, relatează Corriere della Sera.
Poliţiştii italieni au deschis o anchetă pentru a stabili cauzele decesului şi au aflat că tânărul cumpărase gazul ilariant de la un magazin cu produse pentru petreceri. Prietenii săi sunt audiaţi, iar autopsia va oferi cu siguranţă mai multe detalii cu privire la circumstanţele în care a murit bărbatul şi dacă protoxidul de azot, cunoscut şi sub numele de "drogul râsului" a dus la decesul acestuia.
Gazul conținut în baloane, cunoscut în rândul tinerilor sub numele de "gazul râsului", a revenit la modă în rândul tinerilor și este considerat un drog cu risc ridicat care provoacă euforie. Tinerii îl cumpără în baloane și apoi îl inhalează, iar efectele secundare includ tulburări de vorbire, echilibru și halucinații.
Utilizarea recreativă a gazului este cunoscută încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În Regatul Unit a fost folosit în petrecerile societății burgheze, numite "laughing gas parties", adică petreceri cu gaz de râs. Este o substanță psihoactivă folosită în mod obișnuit pentru efectele sale euforice. Potrivit statisticilor, în jur de 30% dintre englezi și americani l-au încercat cel puțin o dată în viață, iar în Marea Britanie este a doua cea mai folosită substanță recreativă după canabis.
Acest gaz a fost descoperit de chimistul și filozoful englez Joseph Priestley în 1772. Douăzeci de ani mai târziu, Humphry Davy l-a testat pe el însuși și pe câțiva prieteni și a descoperit că oxidul nitric atenuează considerabil senzația de durere. Astfel, a intrat în uz medical ca anestezic, în special în rândul stomatologilor care au avut dificultăți în a recurge la serviciile unui anestezist și care au considerat convenabil ca pacientul lor să rămână suficient de treaz pentru a putea interpreta orice comenzi verbale.