MAE îi avertizează din nou pe români să nu călătorească în Rusia: „Evitați toate deplasările neesențiale”
Publicat acum 3 ore si 4 minute
„A murit creierul economiei româneşti din comunism, cel mai longeviv ministru. A fost vicepremier în ’89, în Guvernul lui Dăscălescu. A murit aseară. Va fi depus la biserica cimitirului Bellu azi, iar sâmbătă la ora 11:00 va fi slujba de înmormântare", a spus Marius Marinescu, la DC News.
Ioan Avram s-a născut la 18 iunie 1931, lângă Zalău. A fost director la Reşita, la Vulcan, şi aproape 20 de ani a fost ministrul Construcţiilor de Maşini şi vicepremier.
"Am fost foarte buni prieteni! A fost un om extraordinar, foarte bine documentat. Îmi povestea cu multă plăcere că a fost în vizită cu Nicolae Ceauşescu în 1978, în Marea Britanie, la întâlnirea cu regina Elisabeta a II-a. A fost şi el în una din cele şapte caleşti care au mers de la Gara Victoria la Palatul Buckingham. Vizitele oficiale, atunci, aveau componente politice, dar şi economice. S-a semnat atunci şi cumpărarea motoarelor Rolls-Royce, folosite în industrie.
Tot el a participat şi la realizarea tunelului prezidenţial care s-a construit în paralel cu metroul Bucureşti. Sunt circa 20 de kilometri de tunel, el a coordonat utilajele care au săpat tunelul care face legătura între cartierul Primăverii, vila lui Iohannis, Ceauşescu şi nu numai, şi Palatul Cotroceni, buncărul lui Hilter de sub Ministerul Apărării Naţionale şi buncărul anti-atomic de sub Casa Poporului. Am foarte multe amintiri cu dumnealui”, a povestit Marinescu.
De profesie inginer mecanic, CV-lui acestuia este unul impresionant: 1956-1962 de la inginer la Director general – Uzinele Vulcan Bucureşti; 1962-1965 director general la Uzina constructoare de maşini din Reşiţa; 1965-1985 Ministru la Ministerul Construcţiilor de Maşini; 1985 -1986 – Viceprim-ministru al Guvernului României; 1986-1987 Ministru la Ministerul Energiei Electrice; 1987-1988 director general la Şantierul naval „Olteniţa”; 1988-1989 – director general la centrala industrială de utilaj greu „Faur” din Bucureşti. În perioada 1967-1985 a contribuit la industrializarea oraşului Zalău şi a judeţului Sălaj, primul obiectiv realizat fiind distileria de alcool din fructe – proiect integrat românesc realizat la Uzinele Tehnofrig din Cluj Napoca în premieră naţională.
A coordonat direct construcţia şi realizarea Uzinei de Armături din Zalău, prima uzină complexă din zonă cu ciclu tehnologic integrat, cu sector propriu de cercetare proiectare, cu fabricaţie diversificată, pentru industriile: energetică, metalurgică, petrochimie, irigaţii, sisteme de transport apă, gaze, petrol cu livrări pe piaţa internă şi la export.
A extins această fabricaţie şi în atelierele preluate de la industria locală Jibou şi la Şimleu Silvaniei, acestea devenind componente ale fabricii Armătura dinZalău. Ca membru al Guvernului României a răspuns de întreaga platformă industrală de la Zalău şi de întreaga furnitură românească a tuturor uzinelor în construcţie.