Accident rutier grav în Dolj. O mașină s-a izbit puternic de un TIR, o persoană a murit
Publicat acum 32 minute
”Acum dansează în ceruri amândoi... Zbor lin, TATA!”, a scris Mihai Stănescu pe Facebook.
”Actorul Traian Stănescu a hotărât să nu mai aștepte. Dorul de minunata lui doamnă, Ilinca Tomoroveanu, a fost mare, iar acum sunt din nou împreună!
Oamenii frumoși se duc, dar iubirile profunde sunt menite să se împlinească și Dincolo. Rămas bun, domnule Traian Stănescu!
Îmi pare tare rău, Mihai și Florentina! Suntem alături de voi!
Să îi fie zborul lin!”, a transmis pe Facebook Florin Ghioca, fotograf de teatru, pe Facebook.
Actorul nu a mai rezistat fără soția sa, după ce aceasta s-a stins din viață în urmă cu trei ani, la vârsta de 77 de ani.
Ilinca Tomoroveanu, nepoata marelui poet şi om politic Octavian Goga, și Traian Stănescu au împărțit aproape patru decenii din viață împreună.
Traian Stănescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, secţia Actorie, promoţia 1961, la clasa profesorului G.D. Loghin.
După absolvire, a fost repartizat la Teatrul de Stat din Piatra Neamţ (1961-1964), unde a interpretat roluri ca: Vulpaşin în “Domnişoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu; Tom - “Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams; “Jocul dragostei şi al întâmplării” de Pierre de Marivaux; Mişu Felecan - “Nota 0 la purtare” de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, potrivit cinemagia.ro.
Mutându-se în Bucureşti, a jucat la Teatrul C.F.R. Giuleşti (1964-1965), în “Băiat bun, dar cu lipsuri” de Nicuţă Tănase, “Billy mincinosul” de Keith Waterhouse, “Pădurea împietrită” de Robert Emmet Sherwood.
În anii 1967-1968 a jucat la Teatrul Mic din capitală în “Baltagul” după Mihail Sadoveanu, “Richard II” de William Shakespeare.
Începând cu 1968, a desfăşurat o bogată activitate teatrală la Teatrul Naţional Bucureşti, se arată în volumul “1234 cineaşti români” al Cristinei Corciovescu şi Bujor T. Rîpeanu (Editura Ştiinţifică, 1996).
Dintre rolurile jucate pe scena Naţionalului bucureştean, amintim: Luigi - “Sâmbătă, duminică, luni” de Eduardo De Filippo (regia Dinu Cernescu, 2007); “Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec (regia Cristian Ioan, 2003), “Crimă pentru pământ” după Dinu Săraru (dramatizarea şi regia Grigore Gonţa, 2002) “Amanţii însângeraţi” (regia Alexandru Tocilescu, 2002), “Numele trandafirului” după Umberto Eco (regia Grigore Gonţa, 1998); ″Strigoii” de Henrik Ibsen (regia Nicolae Scarlat, 1997); “Ondine” de Jean Giradoux (regia Horea Popescu, 1994); “Cine are nevoie de teatru” de Timberlake Wartenbaker (regia Andrei Şerban, 1990); “Moştenirea” de Pierre de Marivaux (regia Horea Popescu, 1989); ”Îmblânzirea scorpiei” de William Shakespeare (regia Mihai Berechet, 1975); “Danton” după Camil Petrescu (regia Horea Popescu, 1974); “Pisica în noaptea Anului Nou” (regia D.R. Popescu, 1971); “Regele Lear” de William Shakespeare (regia Radu Penciulescu, 1970); Gheorghe - “Năpasta” de I.L. Caragiale (regia Miron Niculescu, 1969); Logodnicul - “Nuntă însângerată” de Federico Garcia Lorca (regia Miron Niculescu, 1966).