Casa iubirii e bine aspectată: dacă auziţi această propoziţie magică, înseamnă că e rost de armonie şi îndrăgosteală. "Aspectat" e un cuvânt din lumea astrelor. Cum a ajuns la noi? Vă spun chiar acum.
"A aspecta" nu e menţionat în dicţionarele româneşti importante, apare pe alocuri, dar nu în lucrările fundamentale.
Totuşi, e extrem de popular în discursul astrologilor. "Nativii sunt bine aspectaţi pe zona de educaţie", spune horoscopul unei zile.
Adică sunt bine poziţionaţi în sfera educaţiei, au o mare disponibilitate să înveţe sau pot lua note mari la examene într-o anumită perioadă.
"A aspecta" este un calc după engleză. Acolo unde verbul înseamnă se referă la planete şi înseamnă "a forma un aspect cu un alt corp ceresc".
Iar "aspectul", în astrologie, reprezintă "o distanţă unghiulară între două astre, care indică o relaţie particulară".
Adică nu orice distanţă stabilită este relevantă astrologic, doar unele dintre ele sunt semnificative şi ne influenţează. Dar asta o ştiu doar astrologii. Să ştiţi că nici substantivul "aspect" nu apare cu acest sens în dicţionarele noastre generale.
Iar adjectivul "aspectat" nici atât. Deşi auzim la horoscop: "Centrul casei este bine aspectat. Relaţiile cu anturajul sunt bine aspectate." Şi înţelegem despre ce e vorba şi ne bucurăm când sunt veşti bune. "Leii sunt bine aspectaţi în această perioadă". Adică sunt favorizaţi, ocrotiţi, au noroc, au o situaţie privilegiată şi lucrurile merg bine pentru ei pe anumite planuri.
Ceva mai rar, se foloseşte şi verbul "a aspecta": "Colac peste pupăza astrală, Marte aspectează negativ cu Axa Destinului." Colac peste pupăza astrală, frumos. Dacă o planetă aspectează negativ cu alta înseamnă că relaţia dintre ele ne afectează negativ. Ori rămânem fără bani, ori ne îmbolnăvim, ori avem şicane cu partenerul.
Acum, întrebarea legitimă. Putem folosi verbul "a aspecta" împreună cu derivatele lui? În română, e un cuvânt copiat după engleză, un calc, dar perfect integrat în limbajul astrologiei. Poate că va apărea şi cu acest sens restrâns în dicţionare. Fireşte că şi în cazul acestui cuvânt avem sinonime româneşti mai potrivite. Dar fiind vorba despre un sens specializat, eu cred că va rămâne.