Trezitul în miezul nopții a devenit o problemă tot mai frecventă. Care sunt cauzele: „Îi afectează pe cei mai mulți”
Publicat acum 10 ore si 45 minute
Un utilizator al site-ului Reddit a scris o poveste din viața lui pentru a le arăta oamenilor că lumea nu e chiar așa mare și că destinul are planul lui.
“Cred că aveam vreo 15 ani când familia mea s-a mutat în alt oraș. A trebui să schimb școala și mi-a fost foarte greu să îmi fac noi prieteni. Nimeni nu voia să fie amicul tipului cel nou. Un băiat chiar mă urmărea în stația de autobuz și mă lovea aproape zilnic, deși nu îl provocasem niciodată. Era un băiat solid, era cel mai înalt din clasă. Când am terminat liceul, m-am bucurat că am scăpat de el.
Eu am făcut o școală de bucătari pentru că îmi plăcea să gătesc. Mi-a plăcut așa de mult încât mi-am transformat pasiunea în meserie. Chiar m-am angajat ca bucătar șef în bucătăria unui hotel bun.
În acest hotel lucrau foarte mulți oameni buni, care chiar voiau să schimbe lumea. Într-o zi, managerul de hotel ne-a chemat și ne-a anunțat că în hotel vor veni doi foști pușcăriași care vor lucra alături de noi. Hotelul încerca să-i ajute să se reintegreze în societate. Unul dintre foștii pușcăriași va lucra alături de personalul de curățenie și unul la bucătarie. Eu urma să fiu șeful celui care trebuia să lucreze la bucătărie.
În ziua următoare, ghici cine intră pe ușa bucătăriei? Băiatul, acum bărbat care mă bătea zilnic la liceu. L-am luat deoparte și l-am întrebat dacă își aduce aminte de mine și cum a ajuns în pușcărie. Își amintea de mine și mi-a povestit că, în adolescență nu avea prieteni, că era bătut acasă și că, după terminarea liceului a intrat în multe belele legate de droguri.
I-am întins uniforma și i-am spus că voi fi cu ochii pe el.
M-a surprins. Era cel mai muncitor din toată bucătăria, iar cinci ani mai târziu a devenit sous chef sub comanda mea. A prins curaj și 7 ani mai târziu și-a deschis un mic restaurant.
Am rămas prieteni și el e dovada că nu te poți juca cu destinul. ”