Duminica trecută, la miezul nopții, Matteo Cannia stătea pe o bancă cu vedere la mare în Porticello. Era prea cald pentru a dormi.
Bătrânul de 78 de ani, pescar de la vârsta de 10 ani, a văzut primele fulgere. „Am auzit tunetul și vântul și am decis să plec acasă”, povestește acesta pentru BBC.
„Pe măsură ce furtuna a crescut în intensitate, toată lumea s-a trezit. Apa intra în casa prietenului meu.”
În jurul orei 04:15, ora locală, Fabio Cefalù – un pescar care trebuia să iasă în acea dimineață de luni, dar, ca și alții, a decis să nu o facă – a văzut că în larg se întâmplă ceva.
S-a răzgândit și a plecat în larg pentru a afla ce se întâmplă – și a descoperit doar perne și bucăți de lemn care pluteau. Un super iaht de lux numit Bayesian, ancorat la doar câteva sute de metri distanță, se scufundase deja.
Totul s-a întâmplat în doar 16 minute de dezastru, haos și chin. 15 dintre pasageri s-au urcat într-o plută de salvare, când iahtul a început să se răstoarne. Ceilalți nu au mai reușit să facă asta.
Charlotte Golunski, o britanică, a fost aruncată în apă împreună cu fiica ei de un an, Sophie. Ea a povestit că și-a strâns copilul în brațe cu toată puterea pentru a o împiedica să se înece. „Era negru în jurul meu”, a spus ea, „și singurul lucru pe care îl auzeam erau țipetele altora”.
Ea, copilul ei și soțul ei James au fost printre cei salvați de un căpitan de barca cu vele din apropiere. Prins în interiorul iahtului care se scufunda a fost colegul ei Mike Lynch – unul dintre cei mai apreciați antreprenori din domeniul tehnologiei din Marea Britanie, supranumit „Bill Gates al Marii Britanii”.
Luxul s-a transformat în teroare
Lynch a reunit familia, prietenii și colegii pentru o vacanță idilică pe barca sa de lux: un iaht cu vele somptuos de 56 de metri care a câștigat premii de design și a avut cel mai înalt catarg din aluminiu din lume.
În iunie, a fost achitat după un proces îndelungat în SUA, sub acuzația că ar fi umflat în mod fraudulos valoarea companiei sale, Autonomy, înainte de a o vinde lui Hewlett Packard în 2011. Călătoria a fost planificată ca o sărbătoare a libertății pentru a marca reabilitarea sa.
La trei zile după ce iahtul s-a scufundat, cadavrul său a fost recuperat de scafandri din epavă.
O zi mai târziu, trupul fiicei sale, Hannah, în vârstă de 18 ani, care urma să înceapă să studieze la Universitatea din Oxford luna viitoare, a fost recuperat.
Printre ceilalți care au murit s-au numărat președintele băncii de investiții Morgan Stanley, Jonathan Bloomer și soția sa Judy; Avocatul lui Lynch, Chris Morvillo, și soția sa, Neda; și bucătarul iahtului, Recaldo Thomas. Soția lui Lynch, Angela Bacares, a supraviețuit.
Modul în care super-iahtul s-a scufundat atât de repede în timp ce alte nave mai mici din apropiere au supraviețuit furtunii nedeteriorate i-a uimit pe experți.
Într-o conferință de presă din acest weekend – prima declarație publică a oficialităților– procurorii locali au declarat că au început o anchetă privind potențialele infracțiuni de omor din culpă și naufragiu din neglijență.
Procurorul Ambrogio Cartosio a declarat reporterilor că, în timp ce ancheta era într-un stadiu incipient și nimeni anume nu este investigat, există „multe posibilități de culpabilitate”. Ar putea fi doar căpitanul. Ar putea fi tot echipajul... nu excludem absolut nimic”.
O echipă mică de anchetatori marini britanici a fost trimisă în Sicilia pentru a lucra cu omologii lor italieni.
Procurorii au spus că acum credeau că un fenomen meteorologic ar fi de vină: un vânt puternic localizat, care coboară dintr-o furtună și se răspândește imprevizibil.
Acest lucru a contrazis rapoartele anterioare care identificaseră cauza ca fiind o trompa de apă sau o mini tornadă pe mare. Oricum, este clar că vremea extremă a jucat un rol major.
Cele 16 minute fatale
O mare parte din atenția echipei de investigație este, desigur, pe comportamentul căpitanului, James Cutfield, în vârstă de 51 de ani, din Noua Zeelandă. El a supraviețuit, împreună cu opt membri ai echipajului său, și este interogat.
„Nu am văzut-o venind”, a spus el presei italiene, făcând aluzie la furtună, în singurul său comentariu public de până acum.
Problema este: mulți alții au făcut-o. Au fost prognozate vânturi violente și ploi, după zile de căldură arzătoare. Șeful companiei care a construit iahtul, Giovanni Costantino, a spus că era convins că au existat o mulțime de erori la bord.
„În partea din spate a bărcii, trebuie să fi fost lăsată deschisă o trapă”, a spus el, „dar poate și o intrare laterală și apa a intrat înăuntru. Înainte de furtună, căpitanul ar fi trebuit să închidă fiecare deschidere, să ridice ancora, să pornească motorul și să coboare chila”.
O chilă este o parte mare, asemănătoare cu aripioare, a bărcii care iese din baza acesteia.
„Asta ar fi stabilizat nava, ar fi putut traversa furtuna și ar fi putut continua croaziera în confort”, a spus el.
Salvatorii au găsit în schimb epava iahtului la 50 de metri sub apă, cu chila ridicată de aproape 10 metri lungime.
Dacă ar fi fost desfășurată, ar fi putut ajuta la contracararea vântului care se lovea de catargul de aluminiu înalt de 75 de metri al vasului și ar fi menținut nava stabilă.
Dar fără el, experții au declarat pentru ziarul La Repubblica că rafale de 100 de kilometri pe oră ar fi fost suficiente pentru a răsturna nava – iar furtuna de luni a depășit cu mult această viteză.
„Bayesianul a fost un model pentru multe alte nave datorită stabilității și performanței excepțional de înalte”, a spus Costantino. „Nu a fost absolut nicio problemă cu asta. Dacă apa nu intra, era de nescufundat.”
Acesta a spus că au fost 16 minute între stingerea curentului pe navă la 03:56 – care arată că apa inunda zonele cu circuite electrice – și semnalul GPS s-a pierdut, indicând momentul în care s-a scufundat.
Acea perioadă, împreună cu orice măsuri luate pentru a atenua vremea extremă, vor fi analizate cu atenție de anchetatori, în special odată ce vor găsi ceva asemănător cutiei negre a navei.
Rino Casilli, unul dintre cei mai importanți inspectori în navigație din Sicilia, crede în mod similar că erorile ar fi putut face iahtul vulnerabil la vremea extremă.
„Ar fi trebuit să fie doi membri ai echipajului care să fie de pază peste noapte, având în vedere avertismentul de furtună. Și ar fi trebuit să fie ancorat în port, nu în larg”, a spus acesta. Nu s-a stabilit încă câți oameni, dacă există, au fost de veghe în acea noapte.
Ultimele clipe ale pasagerilor rămași blocați în iahtul scufundat
În conferința de presă din acest weekend, salvatorii au spus că pasagerii prinși în interior în timpul scufundării s-au refugiat în cabinele din partea stângă a navei, unde s-au format ultimele bule de aer.
Cinci dintre cadavre au fost găsite în prima cabină din stânga, au spus ei, în timp ce ultimul cadavru – confirmat ca Hannah Lynch – se afla în a treia cabină din partea stângă.
Accesul echipelor de urgență a fost extrem de dificil, deoarece iahtul a rămas în mare parte intact, mobilierul blocând intrarea.
Paza de coastă a comparat-o cu o „cladire cu 18 etaje plină de apă”.
Toți cei șapte morți au fost transportați la o morgă pentru autopsie.
În timp ce munca minuțioasă a scafandrilor de a recupera morții s-a încheiat, dureroasa vânătoare de răspunsuri a anchetatorilor abia a început.