11 asemănări între Klaus Iohannis și Traian Băsescu

Adrian Ursu a prezentat la „Previziuni” 11 asemănări între actualul și fostul președinte al României, Klaus Iohannis și Traian Băsescu.

1. Boala caselor

„Șase la Iohannis, vreo patru succesive la Traian Băsescu. Și la unul și la altul prin manevre bizare. Traian Băsescu și-a luat prima casă inventând că stă cu tatăl lui în casă și că are nevoie de o cameră în plus. La Iohannis era pe bază de retrocedări și din achiziții din bani. La el nu se știa exact de unde, de la părinți, din meditații”. 

2. Relația cu sistemul

„A fost foarte clar că s-a creat un monstru în timpul regimului Traian Băsescu, dar care oarecum pare să fie susținut în prezent și de președintele Iohannis. Să nu uităm de toate acele dispute legate de banii pentru serviciile secrete”. 

3. Partizanatul politic

„Avem un președinte aproape mai grețos de partizan. Nu mai are nicio jenă să iasă cu steagurile în spate”. 

4. Alimentarea permanentă a conflictelor

 „Blocaj total în relația cu Guvernul, atacuri la clasa politică, atacuri la Parlament și interacțiuni destul de bizare cu tot felul de instituții publice”. 

5. Reprezintă România în afară în genunchi

„Klaus Iohannis contribuie mai mult decât Băsescu la imaginea proastă a României în afară. Denigrările la adresa capacității României de a face orice au fost mai frecvente și în niște momente mai delicate. Pe Traian Băsescu măcar nu îl băga lumea în seamă”. 

6. Incapabili să construiască echipe competente, înconjurați de mediocrități

„Se repetă istoria lui Traian Băsescu, dar de fapt nu se repetă. Pentru că Traian Băsescu a fost inițial înconjurat de oameni competenți care s-au lămurit și au plecat. Klaus Iohannis nu a avut din start oameni competenți în jurul lui”. 

7. Preocupați de chermeze / plimbări

8. Fac pe niznaii când sunt confruntați cu abuzuri evidente

„Nu știu și nu mă interesează, spune de obicei Klaus Iohannis. Traian Băsescu spunea mereu „Am greșit, am greșit”. 

9. Duplicitari și ipocriți

„Putem spune că sunt duplicitari amândoi. Pentru că am văzut cât de mult își schimbă opinia de la un moment la altul, am văzut cum e bună o decizie a unei instituții atunci când îi avantajează și nu mai e bună când e împotriva lor. Tot timpul dublul discurs e folosit și de unul și de altul”.