Foarte multe le facem chiar voluntar pentru că ne creem obiceiuri şi spunem: sunt conştientă, dar e un obicei de-al meu. Sunt conştientă că greşesc, dar ăsta mi-e obiceiul. Îşi caută o scuză sau nu vreau. Ştii că omul când nu vrea e mai rău decât atunci când nu poate.
Şi trebuie să scăpăm de aceste obiceiuri, să ne uităm la viaţa noastră. De cele mai multe ori, eu spuneam: hai să ne uităm la viaţa noastră ca la o tablă de şah.
Se spune că în şah există o mişcare care se spune că e ultima şi unica mişcare, care este decisivă, şi e cel mai greu de făcut. Aşa şi noi.
Căutând confirmarea celor din jurul nostru vor veni şi alte lucruri care ne vor enerva şi vom deveni negativişti şi adunăm energiile de la fiecare persoană. Pentru că cineva nu ne dă aprobarea şi noi ne enervăm şi devenim ciudoşi.
Dacă vrei să întrebi pe cineva, întreabă doar informativ, dar în rest, vezi tu ce vrei. Tu, în interiorul tău.
Topul lucrurilor care te ţin departe de fericire, cu Lidia Fecioru
Mai există o chestie unde noi nu avem răbdare şi nu ne găsim armonia sufletească. Se spune că un om este agresiv verbal şi fizic din propria lui nefericire. Pentru că este nefericit în interiorul lui.
Şi atunci propria lui nefericire îl face să fie nervos, să fie iritat, să se enerveze pe toată lumea.
Trebuie să înţelegem că pentru a schimba această stare, o conştientizăm. Trebuie să analizăm sufletul nostru şi să aducem armonia în sufletul nostru.
Trebuie să învăţăm să nu ne deranjeze nimicurile. În momentul în care începe să nu îi mai deranjeze nimicurile, oamenii vor fi fericiţi. Foarte mulţi oameni care se uită la noi îmi povestesc şi vă transmit şi vouă ce mi-au transmis ei: că la foarte multă lume le-am schimbat viaţa. În bine. Ceea ce este perfect.
Putem să schimbăm starea de nemulţumire, dar la noi sunt toate cheile.
Nu poţi rămâne agăţat într-o nefericire. E greu, ai pierdut ceva, dar asta nu te îndreptăţeşte să fii rău cu cei din jur. Şi oricum, nu asta este soluţia.
Topul lucrurilor care te ţin departe de fericire: Oamenii sunt întâmpinaţi după cum sunt îmbrăcaţi
Mai există chestia că vrem să fim în pas cu moda şi cu tendinţele. E foarte important să scăpăm în lucrurile materiale. Oamenii din jur ne apreciază pentru ceea ce suntem noi.
Aici am ajuns, din păcate, s-au schimbat locul valorilor. Dintotdeauna, oamenii au fost întâmpinaţi după cum sunt îmbrăcaţi şi conduşi după cum gândesc.
Aşa a fost dintotdeauna. Primordială a fost frumuseţea, era un atuu în plus. De foarte multe ori, parcă e un pachet întreg, creat de Univers de Dumnezeu. Omul frumos parcă e şi bun.
Pentru că omul frumos este împăcat cu el şi nu se supără pe viaţă.
Chestiile astea sunt nişte instrumente de manipulare. Îţi tai orice şansă de a fi autentic.
Nu trebuie să ne înveţe o revistă cum să ne îmbrăcăm şi cum să ne trăim viaţa. Îmbracă-te după cum te simţi, după cum simţi tu că eşti comod. Este foarte important: dacă nu intri în concordanţă, lumea te rejectează. Dacă faci notă discordantă, eşti dat la o parte.
Până la urmă, ajungi într-o zi când îţi dai seama că ai numai haine de fiţe, de firmă şi îţi dai seama că eşti singur, că eşti nefericit, că n-ai reuşit să-ţi faci o familie şi că ai rămas doar tu cu hainele sau cu lucrurile.
Punem etichete şi ne schimbăm valorile. Nu zic să nu îţi iei, toată lumea are câte ceva, dar asta nu înseamnă că trăieşti doar pentru asta. Sunt goi, ei sunt un ambalaj. Atât. Restul e goliciune.
Ei vor căuta să aibă un anturaj cu oameni la fel pentru că acolo intervine concurenţa şi nu vor avea decât un anturaj toxic, cu bârfe, cu discuţii.
