Remediu tradițional pentru tusea persistentă. Lidia Fecioru: "Împărțim în trei bucățele"
Publicat acum 19 minute
"De foarte multe ori, multe din scandaluri încep de la bucătărie. Bucătăria o regiune de scandal, pentru că fiecare vine cu bagajul lui de acasă, şi de la început, parcă îi speli farfuria drăguţului tău, că parcă vrei să îl impresionezi, dar după aia ştii că poate să îşi spele şi singur farfuria şi începi să îl reeduci.
Dacă ai mai plecat şi într-o deplasare şi vii şi găseşti toată chiuveta plină cu farfurii, cu cratiţe şi cu tigăi, îţi dai seama că de aici începe scandalul, că nu poţi să speli o farfurie, cine spală vasele astăzi, după care cine duce gunoiul astăzi (...) Şi de la chestii din astea mărunte, că ţi-am spus să nu pui carnea în locul ăla, etc. Toate chestiile astea duc la un tăvălug de supărări mici care se adună, indiferent cât am vrea noi de mult.
Oboseala. Să începem de la oboseală, că vine de la serviciu şi nu se ştie care dintre ei e mai obosit, care dintre ei să ducă gunoiul, să spele vasele. Ne trec chestiile astea când ne ducem să locuim la el, pentru că legile sunt făcute de el. Shimbăm legile, dar încet, mai ales dacă este un burlac care a stat mai mult neînsurat, le are puse la locul lor. E destul de crunt să îi schimbi tu lucrurile prin casă, dar atunci când se mută împreună, ei ştiu cam ce...Mai ales acum că tineretul e alfel, nu cum eram noi înainte. Acum tineretul mănâncă din caserolă, comandă mâncarea. La noi era cu ce mâncăm astăzi şi din cauza asta noi am învăţat să gătim, pentru că munceam foarte mult şi trebuia să fie mâncare în frigider, că nu mai stăteam în fiecare zi să gătim. Sâmbăta de obicei era gătitul, spălatul, duminica mai călcam. Când întrebăm partenerul ce vrea să mănânce şi ne răspunde cu: nu vreau şi nu îmi pasă, mesajele acesteau au un substrat. Ori a mâncat undeva şi nu îi pasă, sau vrea să îi facă în ciudă. De obicei, femeile se supără şi nu mănâncă. Bărbaţii, aşa supăraţi, ei mănâncă. Aceste refuzuri sunt de fapt sămânţă de ceartă, obligatoriu.
Cumpărăturile, lista de cumpărături. Nu ai luat nu ştiu ce. Ai luat din asta, ţi-am zis să iei din aia. Şi uite aşa începe scandalul (...) Mai spuneam eu că femeile trebuie să se ferească de bărbaţi când îşi fac măşti pe faţă, tratamente. Chestia asta feminină trebuie să fie a noastră, a femeilor, să nu ne vadă bărbaţii cum ne epilăm, cum ne radem subraţ, cum ne smulgem mustaţa, cum ne punem mască, cum ne dăm cu gălbenuş de ou pe păr şi cu albuş de ou pe faţă. Mai ales că bărbatul se aşează să mănânce. Chestiile astea nu le faci, din respect faţă de celălalt. Aceste lucruri trebuie să le facem când nu ne văd băieţii. Când ei vin acasă, trebuie să ne găsească aranjate. Chestia asta, că bărbaţii asistă la naşterea copiilor e frumoasă, e minunată, trec prin aceleaşi sentimente cu soţiile lor, dar pe de-o parte, eu nu sunt de acord. Acest moment trebuie să rămână tot al femeii. Acum naşterile sunt mai uşoare, se fac cezariene, anestezii locale. Se poate altfel astăzi, deci nu trebuie să vadă tot procesul tehnologic.
Stăm la televizor. Cumpăraţi-vă două televizoare. Şi le puneţi spate în spate, în mijlocul sufrageriei. Nu vă mai certaţi că telecomanda e la unul, că el vrea să se uite la ceva, ea la altceva. La început nu zice niciunul nimic şi e şicanare care devine enervantă la un moment dat. Depinde în casa cui eşti, că dacă eşti în casa lui, el ţine telecomanda. Întotdeauna. Dacă preferinţele coincid, e perfect. Dacă nu coincid, trebuie să îţi cumperi alt televizor. Şi volumul televizorului poate fi motiv de ceartă.Unul dacă nu vrea să audă, îşi pune căştile în urechi şi tot îl deranjează.
Sunt foarte mulţi oameni care stau foarte mult timp în baie şi pun monpol pe ea. Acolo începe chestia cu hârtia igienică, cu capacul. Ridicat capacul, lăsat capacul. De obicei, hârtia se termină exact când intră el la baie şi e scandalul cât casa. De capac, nu mai vorbim. Punem capacul, ia capacul. Până la urmă este respectul unuia faţă de celălalt. Exact ce ţie nu ţi-ar place, nu îi fac celuilalt. Stropii de pe oglindă. De obicei, când ne spălăm în picioare pe dinţi, sare. La noi sare mai jos, la ei sare mai sus. Trebuie să fim mai atenţi. Se spală, nu e nicio problemă, dar dacă vezi că ai făcut chestia asta, spală (...)
Cu părul pe jos, cred că este o boală naţională. E un sport naţional aruncatul cu părul pe jos. Sunt fete care au părul lung şi se trag de păr, după care îl dau pe jos. Când se spală în baie, e numai păr pe jos. Pe mine mă apucă nervii când dau cu mopul şi văd fire de păr pe jos, dar pe un bărbat? Băieţii mei amândoi aveau prietene brunete, cu părul lung şi le spuneam: La mine când veniţi, părul strâns. E ok să mai cadă, dar strângi. Eu le învăţam pe ele să fie într-un fel, adică nu că aveam eu pretenţie, că îmi lăsa mie păr pe jos. Le spuneam, te duci, faci mâncare şi faci salată. Strânge-l. Nu trebuie să stai cu mâinile prin păr când faci mâncare.
Cu făcutul patului în dormitor e mai uşor, că arunci pe pat o cuvertură şi nu e nicio problemă. Nu îl mai faci, cum îl aveam noi la dungă, cu cearceafurile alea făcute băţ. Trebuie să fie ordine, exact cum trebuie să fie ordine în şifonier, peste tot, aşa trebuie să fie şi patul.
Cu sforăitul e o problemă gravă. De foarte multe ori suporţi chestia asta, că sforăie partenerul, dar la un moment dat, nu poţi să te mai odihneşti, mai ales dacă adoarme înainte şi tu adormi după, nu mai poţi. Aia e odihnă, să tot dai cu piciorul? Dacă adormi înainte, e perfect.
La mine, sforăitul a fost motiv de despărţire. Aveam o relaţie după ce am divorţat şi sforăia foarte tare şi s-a supărat pe mine, pentru că eu stăteam două zile la el şi a treia zi, veneam acasă. Şi a zis că ce întâlniri am eu, de mă tot duc acasă. Şi am zis că nu pot să mă odihnesc, nu ai cum să mă înţelegi, simt. Poate că o seară adorm înaintea ta şi nu te aud, dar a doua seara nu mai dorm şi nu mai stau. Şi ne-am despărţit (...)
Mai e chestia aia cu, la unul îi este cald, altuia îi este frig. Unul dă drumul la aerul condiţionat, unul îl închide. Unul deschide geamul, celălalt îl închide că îl trage curentul şi tot aşa.
Hainele împrăştiate. Mie îmi pare rău că nu am avut fete să le învăţ cu hainele, că băieţii au învăţat. I-am învăţat de mici (...) Acum sunt mari şi sunt taţi de copii şi strâng hăinuţele şi ale lor, şi ale copiilor. Au învăţat tot", a spus Lidia Fecioru, sâmbătă, în cadrul emisiunii Adevăruri ascunse de la Antena 3.
