Dacă suntem într-o relaţie nesănătoasă, asta nu înseamnă că doar partenerul este vinovat, ci şi noi. Avem şi noi partea noastră de vină. Aşa că, relaţiile intermitente reprezintă un tip de relaţie care te epuizează.
Adică am fost împreună, ne-am despărţit, iar a trecut un timp, iar ne-am împăcat, iar ne-am despărţit, iar ne-am împăcat. Acest timp de relaţie este foarte dificil de suportat mai ales pe termen lung. Oamenii nu se schimbă. Şi atunci, ce ne-a deranjat prima dată, ne va deranja şi a doua oară, şi a treia oară. Nu vom scăpa, atât timp cât nu ne vom schimba fiecare dintre noi. Şi ne întoarcem din comoditate, ne simţim într-un fel în siguranţă şi din lipsa unei alte variante. Problema este că toate aceste lucruri epuizează relaţia şi epuizează persoanele din relaţie. Acolo nu este iubire. Poate că este un copil la mijloc şi poate că de aia stau. Este dependenţă.
O astfel de relaţie poate deveni o relaţie sănătoasă, dar numai în urma multor dialoguri, aşezaţi la masă, şi multă comunicare. Dacă nu discutăm şi o să aşteptăm că celălalt să priceapă fără ca noi să spunem, nu o să meargă.
Aproape relaţiile, adică astăzi suntem împreună, mâine suntem doar prieteni, luna viitoare suntem împreună non-stop, după care unul pleacă şi nu mai răspunde. Şi te întrebi ce e aia?
O legătură de acest fel este teribil de obositoare. Nu vei avea niciodată siguranţa în acel partener, acolo nu există încredere. Dacă această relaţie ar evolua într-o relaţie sănătoasă, atunci eu zic să rămână prieteni şi atât. Când se poate, nu e voie, când e voie, nu e deontologic, iar când se poate şi vrei, e prieten. Dacă există o astfel de relaţie, cu siguranţă la unul dintre parteneri mai există a treia persoană. Ori el, ori ea, dar există sigur o a treia persoană. Şi atunci este obositor.
Relaţiile de spionaj sunt acelea în care partenerii se spionează unul pe celălalt, îşi caută parolele. E groaznic. Am văzut caz. Ea îşi făcuse trei conturi de Facebook de pe care îl urmărea. Până la urmă au divorţat, dar chestia asta a fost atât de cruntă pentru ei pentru că tot timpul trăiau într-o suspiciune. Dar asta s-a întâmplat după ce ea l-a prins pe el o dată. Şi de acolo a început calvarul.
Şi s-a chinuit aşa 3-4 ani, apoi s-a îmbolnăvit de cancer mamar. Atât supărare a strâns în ea. Şi apoi s-a stins, normal. Normal că era bolnavă, nu că e normal să se stingă la 50 de ani. A fost o bună prietenă a mea, dar tare s-a chinuit pe chestia asta. Am văzut acea relaţie toxică de nu-mi venea să cred. Devine o teroare. Trăieşti cu un terorist.
În genul ăsta de relaţii, fiecare are un scenariu în cap pe care şi-l amplifică. Nu contează, acolo nu este încredere şi devii un detectiv particular.
