Într-o cascadă, stând unul şi uitându-se aşa la apa care cădea frumos, a văzut căzând un scorpion care se tot chinuia să iasă de acolo. Omul, normal, a întins mâna să îl apuce. Scorpionul l-a muşcat. Omul a mai încercat o dată. Iar a băgat mâna după scorpion şi iar l-a înţepat.
Un alt om care se uita la această scenă, spune. Doamne, eu bag de seamă că eşti un mare idiot. Cum să bagi mâna la scorpion ştiind că el te muşcă? El a zis. Da, scorpionul înțeapă pentru că asta este în natura lui, pentru că el nu știe să se apere, sau să atace. Are două variante.
Natura omului este să rămână întotdeauna iubitor și săritor în ajutor. Și atunci a luat o frunză mai mare de undeva și a reușit să scoată scorpionul și i-a dat voie să se ducă.
Asta este morala pildei mele, pentru că natura noastră trebuie să rămână bună, indiferent de situație. Că ne mușcă, că ne înțeapă, că ne doare, trebuie să rămânem noi, pentru că asta este natura umană.
Dacă ne atacă cineva, ne atacă ori pentru a se apăra, ori ne atacă pentru că asta e natura lui. La început ni se pare că nu gestionăm cum trebuie lucrurile și ni se pare că suntem ridicoli de foarte multe ori.
