Era un tânăr care era foarte nefericit și tot timpul se plângea de soarta lui, de viața lui și de fiecare dată când se plângea spunea: de ce mie mi se întâmplă toate lucrurile? De ce la mine se strică totul, ceva nu e în ordine.
Toată ziua se plângea unui înțelept. Până când înțeleptul s-a săturat de el să-l tot asculte plângându-se și l-a trimis acasă să aducă două linguri de sare. S-a dus acasă, a adus două linguri de sare.
Înțeleptul a luat paharul, a împărțit sarea în două. O lingură de sare a pus-o într-un pahar cu apă, a amestecat și i-a dat-o să o bea și zice: cum e la gust? E oribilă, nenorocire, nici nu se poate bea.
Îl ia de mână și se duce și ia cealaltă lingură de sare, o aruncă într-un lac și zice: Ia gustă apa din lac. E la fel cum a fost înainte. E chiar bună, gustoasă, nu i s-a schimbat gustul.
Tu când aduni toate chestiile astea, te transformi într-un pahar, unde totul devine oribil. Transformă-te într-un lac. Depinde în ce vas punem supărările noastre. Dacă vasul este mic, va fi urât, dacă vasul este mare, nici nu vei simți schimbarea.
