”Nu mai contează nici ce casă mișto ți-ai făcut, nici ce mașină mișto ai, nici ce carieră ți-ai făcut. Îți dai seama că ești gol, nefericit și neîmplinit. O putem numi o formă de depresie pentru că prin schimbarea prefixului ne dăm seama că îmbătrânim. Neacceptarea bătrâneții.
Atunci stăm cu noi de vorbă mai mult, analizăm, ne dăm seama că a trecut timpul. Sunt foarte multe divorțuri între 40 și 45 de ani pentru că mulți oameni își dau seama că și-au consumat relația pe care o aveau.
De multe ori ne punem un standard, cam ce ar vrea lumea, și obosim. Îți dai seama că nu ai făcut toate lucrurile pentru că și-a plăcut, le-ai făcut pentru că așa trebuia să fie. Aia era eticheta societății. Îți dai seama că de fapt ai fi vrut să faci altceva.
Atunci încep certurile. Atunci ai curaj să îi spui partenerului sau partenerei că nu îl mai suporți. Ajungi la suprasaturație. Chestiile minore sunt cele care fac cocoloașa mare.
Simți că ceea ce ai pierdut vrei să recuperezi. Abia după 40 de ani începem să recuperăm, să trăim clipa cu adevărat. (...) Îți dai seama că trebuie să își acorzi timp, atenție. (...) Poți să derapezi foarte ușor. Cei care divorțează între 40 și 45 au regrete. Atunci toată lumea trăiește euforic. (...)
Trebuie să stăm de vorbă cu noi și să calculăm lucrurile. Să vedem dacă merită sau nu merită.”, spune Lidia Fecioru, la Antena 3.
