Avem nevoie de spaţiu, de odihna creierul. Sau să ne odihnim un pic sufletul. Uneori avem nevoie de disconfort ca să vedem, de fapt, care e problema. Spre exemplu, aveam nevoie de copii, de oboseală, de stres, ca să vedem şi partea cealaltă.
Când au venit cei trei nepoţi şi nimic nu mai e la locul lui, când pleacă oftezi şi îţi dai seama. Trebuie să ni se întâmple ceva ca să preţuim ce avem. La fel se întâmplă şi cu corpul nostru.
1. Sentimentul că eşti pierdut şi fără speranţă
Cred că toţi am avut sentimentul ăsta, cu siguranţă. Parcă pierzi ceva din tine, nu te mai regăseşti. De la început nu ştii de unde să o iei. Eu am această chestie, mai vin pacienţi şi întreabă şi le spun: detaşează-te de viaţa ta şi uită-te la viaţa ta ca la o tablă de şah. Cam acelaşi lucru trebuie să faci cu viaţa ta şi trebuie să ştii ce vrei de la viaţa ta.
Alegi şi cu siguranţă ai să vezi golul dacă te uiţi dintr-o parte. Detaşaţi-vă de viaţa voastră dacă sunteţi într-o cumpănă şi nu ştiţi ce să faceţi. Pune priorităţile.
Realizezi ori că te-ai îndepărtat, ţi-ai rupt din visurile tale, ai fost folosit, că ai stat doar pentru alţii. Rupe-te.
Să îţi simtă lipsa, ca apoi să îi deranjeze prezenţa. Oamenii numai după ce îi pierdem îi valorificăm. Acelaşi lucru şi cu celelalte din viaţa noastră. Lucrurile cele mai interesante vin atunci când eşti total nepregătit.
2. Apariţia unor vise incoerente şi neplăcute
Eu le spun întotdeauna: când visezi coşmaruri, în subconştientul tău, viaţa ta e plină de coşmaruri şi frici. Toate fricile tale pe care le trăieşti, fără să urli de ele, noaptea vor fi coşmarurile tale.
Vezi ce temeri ai, poate există temeri din copilărie nu numai ce trăim astăzi. Subconştientul este ca un preş pe care noi aruncăm toate lucrurile.
3. Stresul
În viaţă, de foarte multe ori, trebuie să ne creem stres pentru că avem nevoie de adrenalină. Este super plictisitor într-o viaţă monotonă şi avem nevoie de puţin stres.
De pildă, şi pentru că ţi-ai schimbat ora de trezire dimineaţa este un factor de stres. Totul ca să poţi să nu te plictiseşti. Nu ne va lua depresia. Trebuie să trăieşti în aşa fel încât depresie să aibă alţii.
4. Semnalele corpului sub formă de boli
Există o cauză spirituală a bolilor pentru că fiecare boală, de fapt, are o cauză spirituală. Sunt unii oameni care, de emoţie, că mâine, de pildă, au un interviu, se îmbolnăvesc.
Deci, este un clopoţel al organismului de care ar trebui să ţinem cont pentru că, de foarte multe ori, trebuie să ne ascultăm. Organismul nostru e ca o fabrică în care lucrează roboţi. Totul e mecanizat, robotizat şi în momentul în care avem lipsă de calciu sună alarma, avem lipsă de magneziu, la fel şi tot aşa.
Trebuie să ţinem cont de semnalele date de corp pentru că, după acel semnal, ne vom îmbolnăvi.
Ne îmbolnăvesc geloziile, invidia. Toate astea ne îmbolnăvesc fizic. Undeva noi am greşit, s-a întâmplat ceva. Am stricat matricea, am umblat la şuruburi şi nu e ok.
5. Nevoia de singurătate
Nevoia de singurătate apare periodic la anumite persoane. În special, la persoane care urcă pe scara socială, sunt bine poziţionaţi, dar e ceva care le lipseşte.
Îmi rezerv un timp liber pentru mine, să stau eu cu mine şi să îmi fac un bilanţ intim. Să aflu de ce sunt nemulţumit şi ce îmi lipseşte.
Munca e bună, dar nici să ajungi să te omoare munca. E nevoie să îţi faci o analiză.
