"Ne dăm seama atunci când începe să ne apară primul semn: un riduleț, un fir de păr alb. Sau când începem să nu ne mai simțim bine. De fapt, cât de prieteni suntem cu mintea noastră, cu creierul, atât de repede îmbătrânim.", spune Lidia Fecioru.
"Când apar primele semne ale îmbătrânirii, noi femeile de obicei, avem frica asta.
După 30 de ani începi să te întrebi. Pentru că la 35 de ani deja intrăm în acea competiție cu noi și începem să ne putem întrebarea: Ce am făcut până la 35 de ani? Ce am realizat, dacă mă uit înapoi? Și începi să realizezi că te uiți înapoi, e gol, te uiți în jurul tău și vezi că e pustiu."
Femeile, când încep să aibă primele semne de îmbătrânire, intră în panică
"Vine timpul și începem să avem frică de moarte. Dar uităm de clipe. De fiecare clipă, pe care trebuie să o trăim și să ne bucurăm de ea.
Nu atât frumusețea e cea importantă în viață, că nimic nu este veșnic. Trebuie să păstrăm partea sufletească frumoasă. Acolo trebuie să păstrăm tinerețea, în suflet. Depinde cât de prieten ești cu interiorul tău."
Focusarea momentului. Aici și acum. Putem să ne punem noi singuri întrebări. Ce fac eu în acest moment? Și începem să conștientizăm aici și acum. Ce simțim în acest moment.
Anxietatea ne face ca sentimentele noastre să fie întunecate de această frică. Sunt multe femei care fac depresie pentru că simt că îmbătrânesc.
Pentru a combate frică îmbătrânirii trebuie să ne întoarcem în corpul nostru și să nu ne ascundem de adevăr. Dacă am un rid, îl port cu mândrie.
Mai există tehnica întrebărilor puternice. Ce pot corecta în mine acum? Niciodată nu e târziu să începi. Care sunt activele mele? Ce am la acest moment? Ce am făcut și ce am obținut? Să îți pui întrebările sincere și dure. Îți faci bilanțul.
Dacă ieși pe minus te așezi la masă, îți iei creionul și hârtia și întrebi Ce mai pot să obțîn acum? Pot să fac o schimbare? Îmi permit să fac această schimbare acum? Dacă poți să o faci, o faci. Ne trebuie, pe lângă frica asta, curaj.
Trebuie să ne depășim ego-ul. Toți avem. Unii mai mare, unii mai mic. Dacă îmi depășesc ego-ul, starea corpului meu își va reveni. Oamenii, de multe ori din mândrie, din orgoliu, nu cer ajutorul.
Conversația cu subpersonalitatea noastră
"De îndată ce simțim frica de îmbătrânire, trebuie să ne așezăm confortabil, închidem ochii și încercăm să ne imaginăm cine vorbește cu tine. Noi avem un subconștient care are un nume. Îmi sună în cap cuvintele mamei sau mătușii.
Subconștientul nostru ne pune întrebări. Trebuie să recunoaștem această existență. A doua întrebare, când vine, e mai maleabilă.
E atât de important să fim prieteni cu noi, cu interiorul nostru. Și să ne iubim. Dacă nu ne iubim, ne naștem bătrâni. Sunt unii oameni care se nasc bătrâni sufletește."
