În primul rând, în momentul în care ai intrat şi ai acceptat postul, condiţia esenţială pe durata postului, afară de reglementările ce mănânci şi ce mănânci, să ţinem gura mică.
În perioada asta de post e cel mai greu post, cu mai multe vicisitudini, nu sunt atâtea dezlegări la peşte. Să nu ne certăm şi să nu îi supărăm pe cei din jur. Să acceptăm pe lucruri pe care, de multe ori, nu le-am acceptat.
Să dăm dovadă de pioşenie, de credinţă. Să iertăm. A ierta şi a oferi ajutor cuiva care nu e în situaţia să se poată descurca. Legea atracţiei universale funcţionează aşa cum funcţionează: ceea ce oferim, aia primim. Oferim o vorbă bună, vom primi trei vorbe bune.
Oferim un ban sau un lucru unui nevoiaş, Dumnezeu va avea grijă când vom avea nevoie şi vom căuta să ofere acele lucruri pe care noi le-am oferit.
E interzis şi se zice să nu se consume alcool, dar e tratamentul de antivirus pe care îl folosesc şi doamnele. Îl recomandă şi medicul, dar e o treabă să bei tu băutura şi să nu te bea ea pe tine.
Totul e la alegerea fiecăruia, ce să nu facem. Dacă citim cele nouă porunci, e cam ce să nu facem.
Se spune că fericirii îi place linişte. Nu bârfi, nu fi invidios, nu şuşoti, nu te uita în curtea celulalt. Deşi, oricum o să se uite. Dar doar atât. Uitaţi-vă şi nu ziceţi nimic.
Nu aş vrea să fiu un judecător. Poate că, la un moment dat, sunt cel mai păcătos om de pe pământul ăsta şi de multe ori în post e bine să ne cerem iertare.
Cel mai important lucru este acesta. Se spune aşa: a greşi poate oricine, a-şi recunoaşte greşeala o face numai cel destoinic. A-şi cere iertare o face numai cel curajos şi a reînnoi relaţiile o face numai cel puternic.
Sunt 40 de zile de post şi e timp suficient să ne cerem iertare.
