Dintre aceștia, 1.116 copii și 54.559 adulți sunt încadrați la gradul "grav" de handicap.
Asociația Nevăzătorilor din România este o organizație nonguvernamentală națională, recunoscută de utilitate publică. Aceasta reprezintă interesele nevăzătorilor la nivelul întregii țări, fiind recunoscută ca organizație națională reprezentativă a nevăzătorilor atât de către autoritățile publice române, cât și de către organizațiile internaționale ale nevăzătorilor; este membră a Uniunii Europene a Nevăzătorilor, a Uniunii Mondiale a Nevăzătorilor, a Consiliului Național al Dizabilității și, implicit, a Forumului European al Dizabilității. Asociația cuprinde circa 80.000 de membri, persoane încadrate în categoriile de handicap vizuale grav, accentuat și mediu, scrie Agerpres.
După anul 1990, Conferințele Naționale (Adunările Generale) ale organizației și ale filialelor sale s-au ținut cu regularitate, o dată la cinci ani. În cadrul acestor conferințe, s-au ales organele de conducere ale filialelor și ale Consiliului Director Național. Numărul de filiale a crescut de la 16 la 30, sporind totodată rețeaua sucursalelor și a cluburilor, precum și cifra personalului salariat.
Ziua Internațională a Nevăzătorilor a fost instituită de Organizația Europeană pentru Bunăstarea Nevăzătorilor în 1993, la Varșovia (Polonia). Marcarea acestei zile a generalizat sărbătorirea la nivel mondial a "Zilei bastonului alb", instituită de președintele american Lyndon Johnson, în 1964.
Bastonul alb este un instrument necesar persoanelor fără vedere și, totodată, un simbol al independenței. De secole nevăzătorii foloseau bastonul numai ca instrument ajutător în călătorii. Abia în secolul al XX-lea, în perioada dintre cele două războaie mondiale, el a fost promovat ca simbol pentru a avertiza lumea că purtătorul este nevăzător, începând din Europa și apoi răspândindu-se în America de Nord.
James Biggs, un fotograf englez din Bristol, susține că el a inventat bastonul alb, în 1921. În urma unui accident care l-a costat vederea, artistul a hotărât să-și vopsească bastonul în alb pentru a fi văzut mai ușor de către șoferi. Nu au trecut zece ani și bastonul alb și-a făcut prezența în societate.
În februarie 1931, Guilly d'Herbemont a lansat o mișcare națională privind folosirea bastonului alb de către nevăzătorii francezi. Campania fiind mediatizată pe larg în ziarele englezești, ea a fost adoptată și de Marea Britanie. Acțiunea a fost sponsorizată de Cluburile "Rotary".
Introducerea bastonului alb în America de Nord i se atribuie Clubului Internațional 'Lions'. În 1930, un membru al clubului George A. Bonham a realizat că bastonul negru nu este prea bine văzut de șoferi. Clubul 'Lions' a decis să vopsească bastonul în alb pentru a fi cât mai vizibil pentru conducătorii auto.
În 1931, clubul a început un program național, în SUA, de promovare a utilizării bastonului alb de către nevăzători.
Pe la începutul anilor 1960, mai multe organizații statale și agenții de readaptare, care ofereau servicii nevăzătorilor și celor cu deficiențe de vedere, au făcut presiuni asupra Congresului american pentru a desemna ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca "Ziua bastonului alb" în toate statele din SUA.
Pe 6 octombrie 1964, Congresul SUA a emis Rezoluția HR 753, prin care îl autoriza pe președintele SUA să proclame ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca fiind "Ziua bastonului alb".
În 2011, președintele american Barack Obama a numit această zi și "Blind Americans Equality Day". Ulterior, de ajutorul acestui "prieten fidel" au putut beneficia nevăzători din lumea întreagă.
În România, primul Club "Lions" a fost înființat în 1990.
