Mii de români au umplut bisericile şi mănăstirile cu inima deschisă mai ales spre Maica Domului. Dar, ca la orice mare sărbătoare religioasă, au fost şi enoriaşi care au uitat de ce au venit în faţa Fecioarei Maria şi s-au călcat în picioare pentru apa sfinţită.
Lupta pentru o sticlă de apă sfinţită s-a dat pe viaţă şi pe moarte. Nici preoţii n-au putut să-i convingă pe oameni că e apă sfinţită pentru toată lumea.
Au încercat şi jandarmii să mai calmeze spiritele. În zadar, însă.
Credincioşii care au ajuns la mănăstirea Rohia din Maramureş au primit fasole şi sarmale pregătite chiar în lăcaşul de cult. Au fost oameni mulţi şi la mănăstirea Dervent din Constanţa. Nu s-a îmbulzit nimeni, însă. Chiar şi aşa jandarmii au fost cu ochii în patru.
A fost coadă lungă de zeci de metri şi la Brăila, unde oamenii nu au plecat până nu s-au văzut cu sticlele pline.
Izvorul Tămăduirii face referire la o vindecare miraculoasă a unui orb. Acesta şi-ar fi recăpătat vederea după ce şi-a udat faţa cu apa de la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Biserica zidită din ordin împărătesc pe locul unde era situat acel izvor a primit hramul "Izvorul Tămăduirii". De Izvorul Tămăduirii, preoţii fac slujbă de sfînţire a apei. I se mai spune agheasma mică.
