Cutremur în România, luni seară. Ce magnitudine a avut
Publicat acum 1 ora si 15 minute
PERSEPOLIS
Persepolis, تخت جمشيد, Tacht-e Dschamschid, ?Tronul lui Dschamschid?, sau Parseh, a fost capitala Imperiului antic Persan, întemeiat în secolul VIII î.Hr. în timpul dinastiei ahemenizilor. Construcţia oraşului de încoronare a regilor perşi a fost iniţiată de Darius I, continuată de Xerxe I şi finalizată de Artaxerxe. Dupa 330 î.Hr, odată cu căderea în faţa lui Alexandru cel Mare care îl distruge, superbul oraş încetează să mai joace vreun rol în istorie. Doar basoreliefurile palatelor din Persepolis, capodopere ale artei ahemenizilor, au rămas să vorbească despre gloria antichităţii. Când capitala a fost mutată de la Pasargadae la Persepolis, la poalele muntelui Kuh a fost construită o terasă rectangulară de 15 hectare, din blocuri mari de piatră. Palatul ridicat pe această terasă era de inspiraţie babiloniană, cu curţi interioare şi coridoare exterioare lungi şi cu o sală a tronului pătrată, cu o latură de 43,5 metri. 1296 de coloane susţineau plafonul din lemn de cedru. Scara monumentală de acces în palat, largă de 7 metri şi cu 106 trepte, ducea la o altă terasă, cu dimensiuni ce amintesc de templele egiptene. Ruinele ce au supravieţuit au fost declarate patrimoniu UNESCO.
HIERAPOLIS ? ORAŞUL SACRU
Orice turist ajuns în Turcia a auzit de terasele de la Pamukkale, ce fascinează prin cascadele turcoaz împletite cu calcarul de un alb sclipitor. Dincolo de relieful spectaculos stă istoria unui ?oraş sacru?: Hierapolis. Întemeiat de regele Eumenes al-II-lea din Pergam, în perioada romană oraşul a cunoscut o înfloritoare. Izvoarele termale de aici, alături de poziţia strategică pe drumul mătăsii, au contribuit la o dezvoltare rapidă. Afectat de numeroase cutremure, oraşul avea să fie reconstruit de mai multe ori. Astăzi, putem admira aici Teatrul, Biserica Bizantină, Drumul de marmură, Templele, Necropolele, Poarta Bizantină şi Arcul lui Domiţian. De un deosebit interes se bucură mormântul apostolului Filip, care şi-a petrecut aici ultimii ani de viaţă, construit după un plan sofisticat, pe un deal din afara oraşului.
POMPEI ? O CIVILIZAŢIE ÎNGROPATĂ ÎN LAVĂ
În urma erupţiei vulcanului Vezuviu în anul 79 d.Hr., oraşul roman Pompei a fost distrus şi acoperit de un strat gros de circa şapte metri de lavă şi cenuşă, fiind pierdut timp de aproape 1700 de ani. În 1748, a fost redescoperit întâmplător, după ce mai întâi Herculaneum, o altă localitate distrusă de aceeaşi erupţie, fusese descoperită cu zece ani înainte. Cercetările arheologice au scos la iveală o imensă cantitate de informaţii detaliate despre viaţa citadină în Imperiul Roman, pe o suprafaţă de 66 de hectare. Lucrările de decopertare s-au extins mai bine de un veac, aducând la lumină clădiri, statui, fresce, mozaicuri, portaluri şi obiecte de cult. În prezent, Pompei este una dintre cele mai importante atracţii turistice ale Italiei, dar ar fi bine să vă grăbiţi: deceniile de neglijenţă, milioanele de paşi ale turiştilor şi efectele degradante ale intemperiilor ameninţă serios cel mai faimos sit arheologic din lume.
PETRA, ORAŞUL TRANDAFIRIU
Aflată în inima Iordaniei, πέτρα, البتراء sau Al-Batrā (Piatra) a fost declarată una din cele şapte noi minuni ale lumii. Zona a fost locuită cel puţin din 1200 î.Hr., însă o datare mai exactă a vechimii oraşului antic nu a putut fi realizată. Edomiţii sunt cei care au întemeiat regatul Edom (roşu), pe al cărui teritoriu s-a ridicat Petra. Populaţia semitică nomadă a numit regatul după culoarea stâncilor din regiune. În 312 î.Hr., nabateenii, un trib din nordul Arabiei, cuceresc Edomul şi stabilesc capitala la Petra. Oraşul se întinde de-a lungul poalelor Muntelui Hor, străbate un lung defileu, apoi se desfăşoară pe laterala estică a văii Arabah, cunoscută sub denumirea de ?Wadi Araba? - larga vale ce se întinde de la Marea Moartă până la Golful Aqaba. Arhitectura Petrei este săpată aproape în întregime în piatra muntelui pe care se sprijină majoritatea clădirilor. Reuşita construcţiei unui oraş în plin deşert s-a datorat ingeniozităţii nabateenilor: ei au creat o oază artificială, beneficiind astfel de rezerve de apă. Scurtele rafale de ploaie erau direcţionate abil printr-un sistem de bazine, cisterne din piatră şi şanţuri, cu ajutorul cărora locuitorii puteau depăşi perioadele de secetă.
ARKAIM, UN MISTER RUSESC
În 1987, oameni de ştiinţă ruşi intenţionau să creeze un imens rezervor de apă pentru irigarea unei regiuni din Urali, proiect ce implica o desfăşurare de fonduri însemnate ? multe milioane de dolari. Însă planurile au căzut, iar barajul nu a mai fost construit în momentul în care a fost descoperit un loc enigmatic în valea Arkaim - Аркаим, care a adăpostit acum peste 4000 de ani un popor cu o tehnologie şi cunostinţe mult superioare altor popoare din epocă. Contemporan cu Babilonul, poate fi observat de sus, iar arhitectura nu seamănă cu alte sate construite în aceeaşi perioadă în Urali. Toate casele erau echipate pentru a rezista unei substanţe ignifuge, iar condiţiile par a fi fost de-a dreptul moderne: sistem de aerisire pentru zonele de stocare a hranei, apă potabilă în puţ pentru fiecare gospodărie, reţea de scurgere a apei, cuptoare şi ustensile de bucătărie elaborate. Construcţiile sunt dispuse în cercuri concentrice împrăştiate în vale, însă nu se ştie în ce scop. Cert este că aici au loc fenomene geofizice neobişnuite, cum ar fi variaţiile câmpului magnetic în interiorul cercurilor.
SANCHI ? MONUMENT BUDIST
Desemnat patrimoniu mondial, Sanchi este situat în centrul Indiei, lângă râul Betwa, şi cuprinde cele mai bine conservate monumente budiste din India. Sanchi a fost fondat de regele Asoka, la mijlocul secolului al-III-lea î.Hr., şi s-a extins de-a lungul anilor. Ansamblul monumental este construit din roci masive şi este înconjurat de patru porţi cu sculpturi ce reprezintă fragmente din viaţa lui Buddha. Monumentul central este un fel de dom în formă de emisferă care ilustrează raiul cuprinzând pământul, fiind flancată de o formaţiune de tip şină, muntele lumii, din care se înalţă un catarg - axa cosmică.
PALENQUE ? CULTURA MAYA
Un oraş antic mayaş situat în statul mexican Chiapas, înconjurat de o junglă deasă, munţi şi cascade puternice, Palenque reuneşte cele mai interesante sculpturi, arhitecturi şi basoreliefuri specifice. Din indiciile inscripţionate pe Templul central, Palenque ar fi fost capitala marelui stat mayaş clasic numit ?B'aakal? sau ?B'aak? (?Os?). Primele informaţii despre zonă se regăsesc în 980-600 î.Hr. Istoria de aur a oraşului pare să fie însă situată în perioada clasică a civilizaţiei Maya, mai exact între 300-900 d.Hr. În această perioadă, Palenque este un important centru ceremonial. Sub regele Pakal (domnie: 615-683 d.Hr.),care a fost reprezentat hieroglific sub forma soarelui şi a scutului, au fost construite multe clădiri, inclusiv Templo de las Inscripciones (mausoleul său). Fiul lui Pakal, Chan-Bahlum II, a continuat expansiunea politică, economică şi arhitecturală. Declinul a venit odată cu moartea lui în anul 702, iar în 703, Palenque a fost atacat de orasul mayaş rival Tonina. Dupa secolul al X-lea, Palenque a fost abandonat. În 1786, monarhia spaniolă a ordonat ca situl să fie scotocit în scopul găsirii de ?comori?. Au fost folosite târnăcoape, iar monumentele au avut de suferit, în special clădirea Palatului.
BABILON ? POARTA ZEILOR
În cea de-a doua jumătate a mileniului III î.Hr., lua fiinţă, în Mesopotamia centrală, Babilonul. A dominat întreaga zonă în timpul domniei lui Hammurapi, dar şi în epoca lui Nabucodonosor. Cucerit de asirieni în 729 î.Hr., este distrus patru decenii mai târziu, însă renaşte din propria cenuşă după prăbuşirea imperiului asirian. Trece apoi sub Imperiul Persan, cucerit de Alexandru cel Mare, care îşi stabileşte aici capitala. Însă gloria oraşului a fost atinsă în perioada lui Nabucodonosor, sub oblăduirea căruia au fost ridicate Poarta zeiţei Iştar, grădinile suspendate şi Turnul lui Marduk (posibilul turn Babel). Astăzi, rămăşiţele Babilonului stau în bătaia vântului pe teritoriul Irakului.
IERIHON ? CEL MAI VECHI ORAŞ DIN LUME
Potrivit istoricilor, Ierihonul ar putea fi cel mai ?bătrân? oraş din lume. După 40 de ani rătăcind în pustiu, israeliţii lui Moise ar fi cucerit în primul rând acest oraş. O adevărată fortăreaţă naturală, este irigat mereu de apele răului Iordan. Numele vechiului oraş, de origine semită, înseamnă ?luna? ? calendaristică, dar şi astronomică ? ?yerihu?, respectiv ?Yarah?. Oraşul vechi pare a fi fost construit în urmă cu circa 12.000 de ani şi ar fi primul oraş cu ziduri de apărare din lume, construite înainte de descoperirea agriculturii în această arie. Arheologii au demonstrat ca oraşul a fost distrus şi reconstruit succesiv, descoperindu-se peste 23 de straturi.
DAMASC ? CEA MAI VECHE CAPITALĂ A LUMII
Astăzi capitala Siriei, Damascul este cea mai veche capitală a lumii continuu funcţională. Cu o vechime de patru milenii, oraşul a fost cucerit pe rând de romani, bizantini şi otomani. Apare pentru prima dată pe lista geografică a faraonului Tutmes al III-lea, care l-a anexat în secolul al XV-lea î.Hr., după ce, în jurul anului 2500 î.Hr., primise statutul de oraş. Construcţiile vechi şi noi reflectă numeroasele civilizaţii care au brăzdat istoria Damascului: pe locul unui altar ridicat în cinstea zeului Hadad s-a construit un templu impunător închinat lui Jupiter. Acesta a fost înlocuit de o bazilică creştină, în apropierea căreia a fost ridicată o sinagogă. Bazilica a fost înlocuită de o moschee omeyyada, capodoperă a artei islamice, care a rezistat până în apoca prezentă. Mozaicurile, gravurile, sculpturile şi feroneria care împodobesc clădirea o evidenţiază ca cea mai importantă moschee din Damasc. Se spune că aici se găseşte capul sfântului Ioan Botezătorul, că aici s-a născut Avraam şi că tot aici Abel ar fi fost ucis de fratele Cain.
Antena3.ro
