WWF: certificatele „verzi” acordate microhidrocentralelor încurajează distrugerea naturii

WWF- România consideră binevenită iniţiativa de rediscutare a schemei şi de diminuare a numărului de certificate verzi alocate pentru energia produsă în microhidrocentrale, cu precizarea că o modificare a schemei numai în baza unor aspecte legate de creşterea preţului electricităţii, ignorându-se impactul ecologic, va fi insuficientă.

Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei va publica, în luna martie 2013, un raport privind implementarea schemei de certificate verzi pentru anul precedent. Există, conform declaraţiilor reprezentaţilor acestei instituţii, posibilitatea ca în funcţie de rezultat să se propună o modificare a schemei, în sensul reducerii numărului de certificate verzi alocate microhidrocentralelor de la 3 la 2,6 certificate/MW, existând deja semne de supracompensare pentru acest tip de energie.

În alte ţări europene, o astfel de schemă asigură îndeplinirea unor condiţii şi criterii ecologice. Astfel, hidrocentralele pot fi certificate „green hydro” dacă prin design, construcţie şi operare protejează natura, îndeplinind anumite criterii şi condiţionalităţi stabilite în funcţie de tipul hidrocentralei, cum ar fi: asigurarea unor soluţii optime funcţionale pentru migrarea peștilor, a unei interconectivităţi bune între cursul de apă, apele subterane, zonele inundabile, etc.

În plus, centralele care primesc certificate verzi ar trebui să aibă obligaţia de a investi o sumă fixă per kWh de energie vândută, pentru reconstrucţia ecologică, protejarea şi îmbunătăţirea ecologică locală în zonele de captare şi amplasamentul instalaţiei.

În acest sens, WWF- România a transmis Ministerului Economiei o scrisoare în care subliniază necesitatea modificării schemei actuale şi a legislaţiei aferente de promovare a energie din surse regenerabile, prin:

a) evaluarea fiecărui tip de resursă regenerabilă în funcţie de întregul impact asupra naturii şi nu doar în funcţie de emisiile de carbon

b) includerea unei sub-scheme dedicate hidroenergiei verzi care să asigure, pe de o parte, sprijinirea retehnologizării microhidrocentralelor şi, pe de altă parte, alocarea de certificate verzi exclusiv producătorilor care îndeplinesc criterii stricte de certificare ecologică şi de durabilitate.

Schema ar trebui elaborată cu participarea tuturor factorilor interesaţi, reprezentanţi ai societăţii civile şi ai autorităţilor publice locale şi centrale competente.

În contextul legislativ actual, certificatele aşa-zis „verzi” acordate microhidrocentralelor încurajează distrugerea râurilor din România

Experţii spun că, din cauza înmulţirii şi diversificării presiunilor exercitate asupra resurselor limitate de ape curgătoare, până în anul 2030 se va ajunge la o reducere a capacităţii de furnizare a apei cu până la 40% faţă de nivelul existent, fapt ce reprezintă un pericol economic major şi o provocare pentru rezistenţa şi durabilitatea comunităţilor.  

În timp ce utilizarea de energie din surse regenerabile este promovată la nivelul Uniunii Europene, este cunoscut faptul că infrastructurile hidrocentralelor produc efecte negative majore asupra ecosistemelor acvatice şi asupra serviciilor pe care acestea le furnizează la nivel local şi regional, în timp ce cursurile de apă cu stare ecologică foarte bună şi luncile inundabile au devenit din ce în ce mai rare în România.

Cele care mai există au nevoie urgentă de protecţie, în timp ce acţiunile negative asupra cursurilor de apă deja alterate trebuie stopate urgent, iar acolo unde este posibil trebuie realizată reconstrucția ecologică conform Directivei Cadru privind Apa şi a legislaţiei europene privind conservarea naturii (Directiva Habitate şi Directiva Păsări).

Conform lui Rod Christie, preşedintele General Electric Energy pentru Europa de Est, Rusia şi CSI în momentul de faţă, România are cel mai mare potenţial legislativ pentru regenerabile din Europa. Acest lucru în sine nu ar fi negativ, dacă  legislaţia şi schema de promovare a surselor regenerabile de energie ar ţine cont şi de impactul acestor tehnologii asupra naturii şi ar condiţiona acordarea certificatelor verzi de îndeplinirea, de către operatori, a unor criterii şi principii ecologice şi de dezvoltare durabilă.

Având în vedere însă faptul că această condiţionare nu există, putem afirma că, în ceea ce priveşte energia produsă de hidrocentralele de putere mică sau microhidrocentralele, actuala schemă pentru regenerabile din România încurajează construirea unui număr foarte ridicat de microhidrocentrale, fără vreo planificare şi evaluare corespunzătoare, provocând distrugerea ecosistemelor râurilor ţării noastre (cum s-a întâmplat în Munţii Făgăraş).