Voluntari pentru Colectiv. O lecţie mult prea dură, care nu trebuie să rămână fără urmări

Colectiv. O lecţie mult prea dură şi un sacrificiu mult prea mare, care nu trebuie să rămână fără urmări. E lecţia primită de România, lecţia care, fără precedent, a adunat mii de oameni, care parcă s-au contopit într-o forţă uriaşă şi au arătat că bunătatea nu are limite şi sacrificiul nu poate fi numit aşa când scopul e să-i ajuţi pe cei din jur.

Au fost atât de mulţi voluntari, încât numărul lor s-a pierdut. Fiecare a ajutat cum a putut şi împreună au făcut lucruri măreţe. Au alinat suferinţa răniţilor şi au avut o vorbă bună pentru fiecare rudă.

Adele Chirică ştie ce înseamnă o rază de lumină într-o mare de întuneric. O vedeţi zâmbind, dar ei viaţa nu i-a surâs mereu: a învăţat să se descurce cu un copil bolnav, apoi s-a încăpăţânat să-i ajute şi pe alţii.

"Nu puteam să stau în casă. Nu am avut ceva, un plan, a fost totul instinctiv", a spus Adele Chirică.

Îşi aminteşte şi acum feţete desfigurate de teamă... Oameni care trăiau doar pentru momentul în care se deschideau uşile blocului operator. Era acea clipă în care medicul le dădea veşti.

Dimineaţa a dus mâncare, iar până seara a fost acolo ca să le ţină de mână pe mamele îndurerate şi să-i îmbărbăteze pe taţii sfâşiaţi de durere.

Adele ştie ce înseamnă suferinţa. Copilul ei s-a născut cu o boală rară şi pentru el a deschis şi un centru unde ajută alte suflete aflate la ananghie.

Mihnea e unul dintre copiii bolnavi de la centrul lui Adele. El şi ceilalţi puşti au ajutat-o să lupte zi de zi pentru răniţii din Colectiv. La grădiniţă, băiatul ei a scris bileţele pe care le-a lipit în fiecare zi pe caserolele cu mâncare duse la spital.

Pentru Gabi a fost declicul. De mai bine de 10 ani, îşi foloseşte zâmbetul şi vorbele calde, în fiecare zi, la serviciu, pentru clienţii care au nevoie de comunicare. I-a luat o clipă să realizeze că tot ce a învăţat să facă până acum şi baza de date a firmei unde lucrează ar putea să acopere rapid lipsurile din spitale. Şi-a lăsat proiectele deoparte şi, surprinzător pentru ea, clienţii au înţeles imediat asta.

A lăsat toate proiectele, şi-a lăsat soţul şi copilul şi nu s-a dezlipit de lângă paturile bolnavilor, de lângă medicii care nu au ieşit din sălile de operaţie câte două zile.
Sursa: Observator