Valery Kuzmin a ținut o conferință de presă cu ocazia Zilei Serviciului Diplomatic rus. Oficialul a prezentat activităţile diplomatice ale Moscovei și a vorbit despre criza din Europa şi poziția NATO.
Vorbind despre măsurile pe care Rusia le va lua dacă nu-i sunt respectate cerințele, declarațiile lui Kuzmin au semănat a amenințări, sugerând că dacă liderii occidentați nu se înțeleg cu ministrul rus de Externe vor avea de a face cu cel al Apărării.
”Deocamdată, informaţiile despre aceste măsuri sunt, în mod evident, strict confidenţiale. Iar decizia finală va fi luată de preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, după o analiză completă a răspunsurilor pe care le primim şi poate chiar după o nouă rundă de discuţii, deoarece, din ceea ce ştiu eu, va exista o reacţie la aceste răspunsuri. Dar, cu toate acestea, în mod absolut informal, vă pot oferi o serie de sugestii pe această temă: spre exemplu, în Rusia, în ultimii ani, una dintre vorbele înţelepciunii populare sau dacă vreţi una dintre glumele convenţionale sună în felul următor: cei care nu vor să îl asculte pe ministrul de Externe Serghei Lavrov vor trebui să îl asculte pe ministrul Apărării, Serghei Şoigu. Pentru lucruri mai concrete, vă sugerez să analizaţi singuri informaţiile disponibile pe larg despre superioritatea capabilităţilor militare ruse, despre echipamentele militare moderne, mai ales despre sistemele hipersonice şi cele subacvatice”
Ambasadorul a încercat să explice ce vrea să obțină Rusia prin scoaterea echipamentelor militare NATO din țările care au aderat la alianță după 1997, inclusiv România. ”Actuala situaţie, care a fost creată pas cu pas prin extinderea NATO, este diferită total şi faţă de situaţia din anul 1997, când a fost semnat Tratatul fundamental al relaţiilor Rusia-NATO. De aceea, noi insistăm ca toate forţele militare, infrastructura militară, în special sistemele de atac, sistemele ofensive de armament, să fie retrase de pe teritoriile tuturor statelor care au aderat la NATO după acel termen de 1997. Vă puteţi întreba de ce ar trebui să facem acest lucru. Ei bine, dacă vreţi un sistem echilibrat de securitate colectivă care să funcţioneze, ar trebui să acţionaţi pe bază de reciprocitate. Întrucât Uniunea Sovietică şi apoi Rusia, în anii 1990, au retras toate forţele şi toate bazele militare din toate locaţiile din Europa situate dincolo de frontierele naţionale.”
Sunt necesare garanţii scrise din partea NATO, în contextul avansării infrastructurii militare spre frontierele ruse, inclusiv prin instalarea sistemelor balistice de la Deveselu, a spus Kuzmin. „Nu cred că este o noutate să vă amintesc că stabilitatea strategică se bazează pe echilibru sau pe paritatea potenţialului militar al ambelor părţi. În mod evident, dacă una dintre părţi îşi suplimentează, spre exemplu, potenţialul de apărare, aşa cum este catalogat în general sistemul de apărare balistică, atunci slăbeşte potenţialul de contraatac ca ripostă al părţii adverse. Iar dacă privim mai în profunzime, vedem că doctrina militară americană prevede oficial posibilitatea de a lansa un atac preventiv nuclear; nu este doctrina noastră, noi nu avem o astfel de prevedere în conceptul nostru, în documentele noastre”.
„Pe de altă parte, la Deveselu, există lansatoare de tip MK-41; eu nu sunt expert militar, dar aceste sisteme pot fi readaptate facil şi rapid pentru utilizarea de armament strategic, precum, spre exemplu, rachete de croazieră Tomahawk, iar aceste rachete pot fi armate cu orice tip de focoase, convenţionale sau neconvenţionale. Iar acesta este punctul major. Auzim de multe ori în România că americanii au oferit garanţii şi aşa mai departe. Eu vă pot spune că Baza Deveselu, din ceea ce ştiu eu, a fost vizitată de reprezentanţi ruşi doar o dată, în urmă cu mult timp, când erau vizibile doar scânduri şi sfori în perimetrul bazei militare române şi au fost arătate doar planurile viitoarelor instalaţii americane de acolo. Între timp, vă pot spune, cel puţin din informaţiile pe care le-am primit, că nu prea are sens şi nu prea sunt beneficii să fie vizitată această bază, deoarece aceste lansatoare ne sunt binecunoscute, construirea lor şi capabilităţile nu sunt mari secrete în acest moment, pentru întreaga comunitate militară internaţională. Iar eu aş spune că nicio garanţie americană, mai ales la nivel verbal, dacă primiţi garanţii scrise, noi vă felicităm, dar noi nu am primit nicio garanţie americană, căci este o bază americană, am primit doar garanţii verbale, iar acestea sunt doar presupuneri, declaraţii care induc în eroare, că nu sunt îndreptate împotriva Rusiei, am auzit de ani de zile, de zeci de ani astfel de asigurări, iar acum, treptat, ne dăm seama că nu au nimic de-a face cu realitatea. Iar în această privinţă, putem spune că încrederea în Washington şi în NATO, dar mai ales în Washington, din punctul nostru de vedere s-a epuizat complet. De aceea, noi sugerăm că ar trebui să fie adoptate tratate scrise, trebuie să aibă caracter legal obligatoriu, iar acest lucru nu va schimba foarte mult încrederea sau neîncrederea noastră, dar ar fi un pas înainte”, a precizat ambasadorul Rusiei.
Diplomatul rus a specificat și că interesele stategice ale țării sale sunt interpretate greșit: ”Rusia lucrează în mod substanţial în favoarea consolidării stabilităţii strategice şi stabilităţii internaţionale. Şi cred că interesele reale ale ţărilor occidentale şi în principal ale cetăţenilor acestor ţări sunt aceleaşi. Eu sper că nu veţi nega faptul că toate naţiunile de pe planeta noastră ar vrea să trăiască în pace, să se bucure de bunăstare şi să se dezvolte cu succes în mod sustenabil. Noi pornim de la premisa că nu există contradicţii ireconciliabile între interesele reale ale Rusiei şi cele ale Occidentului. Eforturile încăpăţânate ale Occidentului de a opri dezvoltarea Rusiei ar putea fi percepute ca o dovadă a unor intenţii de altă natură. Ţara noastră, care a pierdut 27 de milioane de vieţi omeneşti în al II-lea Război Mondial, înclină cu fermitate, doreşte cu fermitate să menţină pacea, dar, în mod evident, nu în detrimentul intereselor vitale de securitate ale ţării noastre. Occidentul ar trebui să pornească de la aceleaşi principii şi să nu încerce prin toate mijloacele să restabilească o poziţie dominantă care de facto este deja pierdută în arena mondială. Unul dintre principiile majore în această privinţă este principiul indivizibilităţii securităţii, în mod special pe continentul european”.
