Un pictor îndrăzneț a făcut dintr-o mică biserică din România o atracție turistică inedită. Credincioșilor nu le vine să creadă ce fac sfinții de pe pereți

O biserică de lemn mai puțin obișnuită, cel puțin prin pictura interioară, în care sfinții au fost reprezentați cu zâmbetul pe buze, stă „ascunsă” de ochii curioșilor într-o mică localitate din Sălaj, lăcașul de cult edificat în urmă cu mai bine de două secole și jumătate fiind renumit, în trecut, și pentru icoanele cântătoare ce se aflau aici, potrivit Agerpres.

Nu departe de castrul roman de la Porolissum, satul Brebi, actualmente pe raza comunei Creaca, este o mică localitate a cărei denumire provine, se pare, de la un animal asemănător castorului, ce trăia odinioară în zonă.

„Satul Brebi este consemnat documentar la 1385 sub numele de Beryd, apoi în 1423 sub mențiunea „villa olahis Bred”. Numele pe care îl poartă astăzi este Brebi. Sub această formă îl găsim începând din 1930. Toponimul are la bază numele comun „breb”, animal rozător, înrudit cu castorul, care trăia odinioară în țara noastră”, precizează fostul preotul al parohiei din acest sat, Septimiu Gudea, într-un material publicat în 2008, în revista Caiete Silvane.

Cel mai important monument de arhitectură din localitate este, cu siguranță, biserica de lemn edificată în urmă cu mai bine de două secole, conform inscripției de pe cosoroaba prispei, chiar deasupra intrării: „1759 În acea vreme au făcut această biserică. Meșteri au fost Brearz și Borzan Ion în zilele lui popa Dănilă”.

„Pereții bisericii însumează cinci bârne, între care se numără și talpa. Consolele, îmbinate la colțuri în sistemul coadă de rândunică, sunt cioplite mărunt. Construcția se înscrie în tradiția Văii Agrijului, atât în ceea ce privește forma de plan, dreptunghiular, cu absida decroșată pătrată, cât și al acoperirii interiorului. Pentru lărgirea spațiului s-a recurs, în 1853, la includerea unui panou de circa un metru în peretele de vest, pe înălțimea acestuia, iar în altar — în peretele de est — a unui panou constituit din capete de grinzi, dispuse vertical. Această intervenție a fost salvatoare pentru existența locașului, care ar fi putut fi atunci înlocuit”, precizează Ioana Panait, în lucrarea „Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradiei. Biserici de lemn”.

Lăsând la o parte frumusețea lemnului sculptat de meșteri, ceea ce atrage atenția atenția este pictura de pe pereți, foarte bine păstrată în unele zone, în care majoritatea sfinților sunt reprezentați cu zâmbetul pe buze. Pictura, spune aceeași Ioana Panait, a fost executată în secolul XIX, după intenție de mărire a spațiului.

„E o stare duhovnicească bună, o liniște pe care o au pentru că sunt alături de mântuitorul Isus Christos. Pacea lăuntrică pe care o dă harul Duhului Sfânt, atunci când ești într-o comuniune cu Christos, în viața ta de zi cu zi. Asta nu înseamnă că sfinții sunt lipsiți de modestie și că s-au bucurat și ar fi egoiști în bucuria lor. (…) Asta simțim fiecare și astăzi, în 2016. În rugăciune, când ești alături de Dumnezeu, ai o pace lăuntrică și pacea asta lăuntrică poate îți dă și o stare a fizionomiei tale, a feței tale, de om liniștit, împăcat, zâmbitor”, crede Vasile Danciu, preotul ortodox din Brebi.

Preotul susține că biserica a avut, în trecut, și câteva icoane mai puțin obișnuite, obiectele de cult fiind dotate cu câte o cutiuță muzicală.

„Sătenii mai bătrâni vorbesc despre icoanele cântătoare care aveau în spate o cutiuță muzicală cu o cântare religioasă și funcționau cu o cheiță. Sătenii mai în vârstă spuneau că se trăgea o cheiță și se auzea cântarea „Sfinte Dumnezeule”. Icoane cântătoare se numeau”, susține Vasile Danciu.

Biserica de lemn din Brebi este astăzi doar un monument istoric ce are mai mult un rol de obiectiv turistic, decât de lăcaș de cult. În biserică se slujește de doar două ori pe an, respectiv atunci când se sărbătoresc Sfinții Împărați Constantin și Elena și de Sfinții Arhangheli Mihai și Gavril. Sunt, de fapt, cele două hramuri pe care biserica le-a avut de-a lungul timpului.

Ultima reparație capitală a fost realizată în 1975-1976, prin fonduri de la Secretariatul de Stat pentru Culte și de la enoriași. Timpul însă și-a pus deja amprenta asupra acoperișului de șindrilă, ce ar avea nevoie de unele reparații. Lucrările ar avea nevoie însă de aprobări speciale, proprii monumentelor istorice, ceea ce, alături de numărul mic de enoriași, face deosebit de dificilă sarcina parohiei de a menține lăcașul de cult într-o stare perfectă de conservare. Până la găsirea unor soluții financiare, sfinții din picturile bisericii din Brebi continuă să-și aștepte enoriașii și turiștii, cu zâmbetul pe buze.