Un fost preşedinte al României rupe tăcerea. "Am ales să vorbesc pentru ca Europa să vadă şi o altă faţetă a adevărului"

Fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, analizează, într-un interviu acordat unui cotidian berlinez situaţia politică de la Bucureşti. Constantinescu mărturiseşte că a luat decizia de a rupe tăcerea pentru ca în ţările europene să se audă şi o versiune diferită faţă de cea propagată de oamenii fostei puteri.

Emil Constantinescu a criticat decizia Curţii Constituţionale a României de a-l repune în funcţia prezidenţială pe Traian Băsescu. "Decizia CCR de a invalida referendumul este un abuz care creează premisele unui precedent periculos la adresa statului de drept şi a democraţiei din România şi din interiorul Uniunii Europene. "



El îl acuză pe Traian Băsescu că şi-a numit oameni apropiaţi în fruntea CCR: "Curtea Constituţională a fost transformată într-o organizaţie politică de Traian Băsescu. Posturile în CCR au fost oferite unor persoane de o moralitate îndoielnică, complet necalificate pentru o asemenea funcţie. Cel mai bun exemplu este numirea de către Băsescu a preşedintelui CCR Augustin Zegrean, un simplu avocat de la o firmă obscură dintr-un oraş de provincie."

Emil Constantinescu respinge cu vehemenţă ipoteza loviturii de stat. "Cine deţine noţiuni minime de cultură politică ştie că o lovitură de stat înseamnă o schimbare neprevăzută a Constituţiei, neiniţiată de un Parlament, ci de o minoritate pregătită de luptă. În România nu a existat nici minoritatea, nici intervenţia Armatei care să se opună dorinţei unei majorităţi."

Fostul şef de stat recunoaşte că reacţia UE pe tema evenimentelor din România i-a lăsat un gust amar.  "Reacţia UE, aşa cum a fost formulată, ar putea duce la o pierdere a încrederii în instituţiile europene. Şi asta tocmai la acei oameni care au militat pentru valorile şi principiile Uniunii Europene. Acest lucru mă afectează şi pe mine."

Cât despre mandatul lui Traian Băsescu, Emil Constantinescu spune că a indus o scindare a societăţii româneşti şi o evaporare a atitudinii solidare din perioada integrării în NATO şi UE.