„Zilele astea o să vă tot spun lucruri. Pentru că în final putem vorbi despre ultimele trei săptămâni. Pentru că am trecut cu bine peste marea încercare de a fi toți patru diagnosticați cu virusul vieții. Până revin cu detalii și explicații pe larg, las mai jos câteva concluzii:
– oricât te-ai feri, nu ești niciodată 100% protejat. Noi am respectat toate regulile și recomandările, ne-am văzut doar cu familia restrânsă și două familii de prieteni, copiii au avut un număr extrem, extrem de limitat de prieteni cu care s-au văzut și totuși…. toți patru am luat COVID. Dacă sunteți ca noi, să știți că limitarea interacțiunilor cu multe persoane nu vă protejează. E suficient ca acel prieten cu care vă vedeți să fie purtător asimptomatic și, credeți-ne, nici n-o să aveți habar de unde ați luat virusul.
– cel mai greu ne-a fost psihic în perioada asta. Dacă faci (ca noi) formă medie-ușoară a virusului, simptomele nu sunt ucigătoare. Dar teama permanentă de agravare, nesiguranța, impredictibilitatea, astea te pot doborî psihic. O să vă mai tot povestesc despre temerile noastre ca să fiți pregătiți. Să știți la ce să vă așteptați. Să știți că nu sunteți singurii care simt asta. Pentru că pe noi toți patru asta ne-a afectat cel mai mult.
De-aia nici nu poți spune nimic cât ești încă bolnav. Pentru că nici nu știi ce să spui. Ți-e groaznic de teamă să spui ”nu mă simt foarte rău”, doar gândindu-te că în următoarea oră este posibil să te simți mult, mult mai rău.
– din fericire, noi am avut norocul de a sta carantinați acasă, nu în spital. Vă povestesc zilele următoare și cum am reușit ”performanța”, dar pentru că am tot văzut teoriile conspirației legate de faptul că legea prevede internarea obligatorie, să știți că nu se bate nimeni să te interneze dacă nu ai simptome grave. Te întreabă dacă vrei (cu tonul ăla de ”spune-mi că nu vrei că oricum n-avem locuri”) sau nu te întreabă nimeni nimic. Pentru că da, sistemul este complet depășit și vă voi povesti mai multe (și) despre asta în curând.
La final, aș spune doar că cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în perioada asta este că nu-ți mai poți face planuri pentru nimic. Până acum, imprevizibilitatea mi se părea cel mai rău lucru din lume (sunt obsedată de control, deci vă dați seama cum e să nu mai deții controlul pe nimic din propria viață). Am învățat însă că nici asta nu ne omoară.
Că putem pierde vacanțe, bilete, bani, planuri și că, la final, toate astea nu contează deloc dacă suntem toți patru acasă și suntem bine. Dacă mi-ați scris, m-ați sunat sau mi-ați cerut lucruri în ultimele trei săptămâni și eu n-am reacționat deloc, acum știți de ce. Am lucrat puțin spre deloc și abia ieri am reușit prima dată să mă așez o oră la calculator fără să obosesc. Promit că revin la normal ASAP”, este mesajul postat de Anamaria Nicola. pe contul personal de Facebook.
