Există
locuri unde oamenii au auzit de secetă şi caniculă doar de la
televizor şi din ziare. Nu au probleme cu temperaturile prea mari şi
nici cu lipsa apei. Oamenii sunt fericiţi şi spun că nu ar da
liniştea de la munte pentru nimic în lume. Locuitorii satelor
de munte din masivul Şureanu nu ştiu ce înseamnă 40 de grade
Celsius şi nici culturi uscate de secetă. De când se ştiu,
la ei, vara totul este verde, temperatura este numai bună de plimbat
pe munte, iar izvoarele dau cea mai bună şi mai rece apă.
Localnicii îşi văd liniştiţi de animale şi de culturile
agricole fără să ştie de infernul în care trăiesc cei de
la câmpie, iar turiştii care ajung în satele lor nu mai
vor să plece. Şi mai sunt şi alţi români la fel de
fericiţi. Cei care au timp şi bani şi pot sta o vară întreagă
în staţiunile aflate la peste 1.000 de metri altitudine. Ca să
ajungi în satele răsfirate pe culmile munţilor îţi ia
câteva ore bune. Pe drum te întâmpină vitele, oile
sau caii sătenilor. Aerul e plăcut, iar apa din izvoare e rece.
Nimic nu aminteşte de arşiţa din oraşe. Aici totul este verde,
iar temperatura cu greu ajunge la 25 de grade. Ba mai mult, în
nopţile răcoroase, oamenii sunt nevoiţi să aprindă focul în
vatră. Bătrânii satelor spun că în vocabularul lor,
cuvântul secetă nici nu există. Şi pentru că este atât
de frumos cei care ajung în astfel de zone nici nu mai vor să
plece. În staţiunea Rânca turiştii vin pentru o oază
de răcoare. La peste 1.000 de metri altitudine viaţa este mult mai
uşoară, cel puţin vara, când răcoarea, apa proaspătă şi
cărările de munte fac zilele şi nopţile mult mai frumoase.
Observator
