Un alt caz revoltător! O fetiţă de nouă ani, abuzată sexual de Gheorghe Dincă. "M-am blocat, şi-a făcut curaj să continue. S-a repetat momentul aproape un an"

Gheorghe Dincă, presupusul criminal al adolescentelor dispărute din Caracal, a agresat sexual şi alte fete. Alexandra Măceşanu şi Luiza Melencu au fost răpite de Dincă, violate, ucise şi apoi incendiate, după cum a mărturisit chiar inculpatul. 

O altă tânără, care acum are 18 ani, susţine că avea în jur de 9-10 ani atunci când a trecut printr-o experienţa înfiorătoare, mai exact când a fost abuzată sexual de Dincă. Părinţii ei îl cunoşteau bine pe acesta şi aveau încredere în el, astfel că se vizitau destul de des. Dincă ajunsese să vină în casa acestora mai ales atunci când părinţii erau la muncă şi fetiţa rămânea singură acasă. Coşmarul fetei a ţinut aproximativ un an, iar apoi a refuzat să vorbească despre ce i s-a întâmplat. 

"Era prieten cu tatăl meu. A venit iniţial să-i repare doar un windows, la calculator. Venea din ce în ce mai des. Fără motiv. Venea ba să ne încălzească laptele, ba să ne cumpere dulciuri, să ne dea bani. 

Părinţii aveau încredere în el pentru că, vă daţi seama, cine se gândeşte la un om bătrân că ar putea profita de un copil de nouă ani. 

La început am zis că poate este doar o joacă sau cine ştie ce. Eram un copil de nouă ani, nici nu ştiam ce este aia. A început să-mi bage mâna în pantaloni, după să mă sărute, să-mi pună mâna pe sâni. Am rămas blocată, am făcut un atac de panică. Am rămas în faţa lui, nu am ştiut ce să mai spun. Probabil că m-a văzut că nu am nicio reacţie şi probabil şi-a făcut curaj să continue. 

Mi-a spus că vrea să rămânem prieteni, să nu spun la nimeni, că nu vrea să ne certăm. M-a obligat să mă uit la filme.. nu m-am putut uita pentru că, vă daţi seama, mi se părea ceva ieşit din comun. Era ceva nou pentru mine. 

M-a agresat. M-am zbătut. Dar eram un copil, ce forţă aveam eu. Ştiu că atunci a auzit uşa, l-a strigat unchiul meu. I-a zis nea popicule, vino să vedem ce am făcut. Şi atunci m-a îmbrăcat, a oprit monitorul şi a ieşit afară. 

Am început să plâng. Ştiu că m-am speriat şi am vrut să plec acasă. I-am spus unchiului că vreau acasă. M-a întrebat de ce şi am spus că vreau să merg să mă joc cu copiii pe stradă. Nu am putut spune la nimeni. Nu este ceva de vorbit. Mă rog, atunci nu era de vorbit. 

Şi de atunci el tot venea. În timpul programului de lucru al alor mei. De obicei mă prindea numai pe mine singură. S-a repetat momentul de fiecare dată când venea, aproape un an".