Ca scriitor la ziar, primeai în mod obligatoriu sarcina să concepi un articol laudativ la adresa dictatorilor şi nu aveai voie să spui nu, îşi aminteşte Tudor Octavian. ?Când nu vezi altă realitate şi nu ştii dacă se termină vreodată comunismul, îi accepţi regulile?. Chiar şi când a lucrat la Caţavencu, Tudor Octavian povesteşte că era privit ca şi cum ar fi avut ceva de ascuns, din perioada comunismului. ?Colegii mei păstrau sentimentul că pe undeva aveam ceva de ascuns, o infirmitate. Trăisem dincolo. Nimeni din cei care am lucrat la Flacăra nu ne-am pârât între noi. Aveam un sentiment de conjuraţie?.
Şi apoi, ?nu e chiar un păcat să-ţi fie simpatic conducătorul. Mie mi-e mai simpatic Băsescu decât Tăriceanu şi nu sunt în păcat?, spune scriitorul.
De cealaltă parte, Mădălin Voicu respinge clar acuzaţia că tatăl său ar fi ridicat osanale cuplului ceauşit. ?Ion Voicu, chiar dacă a fost comunist, nu cred că a făcut vreodată o demonstraţie de umilinţă faţă de vreuna dintre personalităţile ceauşiste, pentru simplul fapt că a fost muzician. El cânta, nu scria?. Paradoxul survine în momentul în care compari însă realitatea de atunci cu cea de azi, susţine Mădălin Voicu. ?E ridicol să avem prin comparaţie cam acelaşi comportament din partea multor oameni din politică, ce laudă şi omul de la Cotroceni şi marea realizare a democraţiei?.
Jurnalist pe vremea comunismului, Dan Pavel spune că nu se poate face comparaţie între elogiile aduse în prezent preşedintelui şi ceea ce se întâmpla înainte de '90. ?Oamenii ăştia scriu din convingere pentru Băsescu, noi nu scriam din convingere. Nu credea niciunul în osanalele ridicate cuplului Ceauşescu, dar nu aveai cum să nu faci asta?, spune el. Cu toate astea, lista cu numele celor care au scris elogii este considerat de analistul politic un demers bun, dar numai dacă se explică şi contextul social şi politic. ?Eu m-am născut în comunism şi, până să ne dăm noi seama ce e comunismul, am scăpat de el?, a conchis Dan Pavel.
Antena3.ro
