"Ma tot gindesc de 2 zile incoace la zecile de evenimente organizate la TIFF, la concerte, petreceri, filmari complicate din ultimii 20 de ani. Si au fost zeci de momente cind s-ar fi putut intimpla ceva nasol... La editia 2 de TIFF, in 2003, am facut un asa-numit "Vampire Ball" in Clubul Diesel din Cluj. A iesit un fel de petrecere cvasi-kitsch, deh, inceputurile tiff-ului, eram mici si nestiutori, dar toata lumea s-a simtit f bine. Ne-am tot batut capul cu Mircea Buteanu, patronul din Diesel, cum sa decoram clubul si Mircea a venit cu ideea sa intindem niste pinza de paianjen fake, ceea ce am si facut. Evident, in timpul distractiei, cineva a ridicat flacara unei brichete in aer. In 3 secunde, pinza a luat foc. Unii rideau, altii se uitau cu ochii mari, nimeni nu a reactionat de niciun fel. E un fel de inertie in reactia oamenilor cumva greu de explicat. In 10 secunde focul a inceput sa se intinda, noroc cu un tip cu prezenta de spirit care a tras pinza jos, a inceput sa o calce in picioare si... in felul asta am cam scapat dintr-o belea care putea sa fie mult mai urita decit nenorocirea din Colectiv. Pentru cine nu stie, Diesel e un local aflat intr-o veche pivnita de vinuri apartinind Bisericii Romano-Catolice. Tot la TIFF, am fost primii organizatori de evenimente care au resuscitat "Conti", fostul Hotel "Continental", aflat in paragina, unde am organizat expozitii si, mai ales, concerte si petreceri. Invitatii straini inca vorbesc peste tot in lume despre "our famous closing party from the derelicted hotel". An de an insa, stam cu frica in sin sa nu se intimple ceva, cu toate masurile de protectie pe care ni le luam... Sa nu cada vreun candelabru sau vreun zid peste oameni, sa nu se sparga vreun geam, etc etc. Probabil ca aceste party-uri vor fi de-acum istorie.. Imi aduc aminte de primele colaborari cu echipe americane de filmare care, constant, ne intrebau de "health and safety regulations" vs. hei-rupul romanesc care nu tinea intotdeauna cont de protectie si siguranta. Sau, oricum, nu ne statea mintea la asta. Cind am terminat filmarile la "Undeva la Palilula" (zeci de nopti petrecute in frig intr-o uriasa hala dezafectata de la fostele uzine "Republica") am realizat ulterior ca a fost o mare chestie ca am scapat cu fata curata, ca n-am avut niciun accident pe platou, desi riscul asumat de electricieni, masinisti, dublati de alpinisti, a fost unul enorm. Aveam protectia muncii facuta dar se putea intimpla absolut orice.. Scriu toate astea pentru ca imi dau seama ca trebuie sa se intimple tragedii ca sa devenim cu totii mult mai responsabili. Si e aiurea. Si statul, deodata, incepe si el sa devina activ si sa faca ce stie el mai bine: controale, amenzi si sa dea declaratii aberante prin varii functionari. In loc sa se preocupe constant de felul in care se dau avizele, de nevoia unor inspectii care sa nu se lase neaparat cu spagi ci cu discutii si analize serioase facute cu proprietarii de cluburi. Si mai pot continua dar e degeaba..."
