Nu departe de Piteşti câteva zeci de familii trăiesc într-o lume ruptă de realitatea pe care o cunoaştem cu toţii. În loc de case sunt nişte barăci, în care mamele nu au unde să îşi spele copiii, unde să le facă o mâncare caldă, unde să îi culce. Afară copiii nu au unde să se joace, nici unde să alerge. Peste tot este numai gunoi, mizerie şi sărăcie lucie.
Acum 40 de ani muncitori din toată ţara şi-au părăsit familiile şi au venit să ridice barajul de la Goleşti. Aşa s-a născut colonia de aici. Cei mai în vârstă îşi aduc aminte cu amar de cum arăta odată locul.
N-a mai rămas nimic. Şi totuşi printre ruine trăiesc oameni şi, mai ales mulţi copii care se duc la şcoală ocolind munţii de gunoaie. N-au hăinuţe, n-au mai primit un ghiozdan nou de ani de zile, abia au pe ce şi cu ce să scrie şi totuşi vor să înveţe.
Din cauza lipsurilor Andreea era cât pe ce să nu mai poată intra în clasa a treia. O dramă pe care ea şi fraţii ei o trăiesc la fiecare început de an. Din puţinii bani pe care îi are, mama lor reuşeşte cu greu să îi ţină pe toţi la şcoală. Ea ştie însă că învăţătura e singura şansă a copiilor să iasă din sărăcie, iar micutii au înţeles şi ei şi se străduie să înveţe cât mai bine.
Fratele ei, Alexandru, a reuşit să treacă clasa a şasea. Îi place mult şcoala şi se ţine de ea cu îndârjire. Vede însă că în casă banii nu ajung nici pentru mâncarea de zi cu zi. Aşa că are un plan, dacă nu va mai putea merge la şcoală se va face pescar. Mama lui nici nu vrea să audă de asta. Mereu găseşte o soluţie ca să îşi ţină copiii la şcoală.
În colonie însă, alţi copii nu au avut norocul lor, sunt pur şi simplu prea săraci. Andreea ar trebui să fie în clasa întâi, dar n-a ajuns la şcoală. Nici pe părinţi nu îi cunoaşte, au lăsat-o de mică în grija buncii, care a crescut-o aşa cum a putut, dar care bani de ghiozdan, manuale şi creioane nu are. Iar pentru Andreea, şcoala e ultima grijă din zi. Mai mult o doare ca nu se satură la nici o masă din zi.
Sărăcia i-a condamnat pe copiii din colonie la o viaţă printre gunoaie. Şcoala este un lux pentru ei, dar cei care au avut noroc de părinţi cu mintea deschisă, se ţin de învăţătură aşa cum pot. Şi într-o zi, speră ei, vor pleca de acolo, spre oraşe civilizate şi cu oportunităţi multe.
După 40 de ani de la înfiinţare colonia de la Udeni a ajuns fantoma unui trecut mai bun. Aici riscă să se piardă copii care ar avea o şansă la o viaţă normală, dacă cineva le-ar sări în ajutor. Deocamdată, se mai duc la şcoală, dar ce se va întâmpla când gerul le va îngheţa picioarele în papucii rupţi, iar frigul le va intra prin hainele subţiri şi găurite, nu e greu de spus. În colonia de la Udeni, noua generaţie riscă să aibă o soartă mai cruntă decât a părinţilor lor, dacă noi ne vom întoarce ochii de la aceşti copii.
Vă rugăm să trimiteţi un SMS la 877, în toate reţelele de telefonie mobilă, banii rezultaţi fiind necesari pentru cumpărarea de cărţi şi organizarea unor centre de lectură în comunităţile sărace. Costul unui SMS este de 2 euro fără TVA.
Modalităţile în care ne puteţi fi alături sunt următoarele:
DONAŢII
SMS – 877, valoare 2 euro, oferit gratuit de: Vodafone, Cosmote şi Orange. Nu se percepe TVA.
Serviciul Paypal
Conturi Fundaţia Mereu Aproape, CIF 18212553:
* în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
* în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU
SPONSORIZARI CORPORATE
Companiile interesate de sustinerea acestei campanii, sunt rugate sa contacteze Fundatia Mereu Aproape
Adresa: Str. Garlei Nr.1B, sector 1, Bucuresti.
Tel: 021.20.30.246 sau 021.20.30.337.
Fax: 021.20.30.260
Email: [email protected]
Ziua cărţilor deschise! Poveşti cutremurătoare ale unor copii care doresc cu disperare să înveţe. Îi poţi ajuta şi tu!
