Măsurile de austeritate le-au dat românilor o speranţă. Că pot trăi mai bine, dar în altă ţară. Din ce în ce mai mulţi români se gândesc să plece, poate şi dumneavoastră - iar specialiştii avertizează că e posibil să se repete emigrarea în masă de după deschiderea graniţelor din 89. Un nou exod, care nu ar face decât să accentueaze declinul demografic al ţării.
Mirela şi Cătălin s-au hotarât. Copilul lor trebuie sa aibă o viaţă mai bună. Dar nu în România, ci în Canada. ?Vrem să plecăm într-un sistem care ne oferă fair-play. Noi aici ne simţim înşelaţi. Suntem undeva unde nici nu murim, nici nu ne împiedicam, dar nici nu avansam. Subzistenţa pe mine mă enervează la maxim. Nu vreau să trăiesc ca să manânc şi să dorm. Vreau mai mult de la mine, de la familia mea şi de la copilul meu?, a spus Cătălin.
?Este foarte greu sa vină pensia cu indemnizaţia şi să spună: pentru voi nu avem, nu are statul bani. Mi-a fost foarte greu să aud acest lucru luna trecută. Aşteptam nu neapărat banii mei, ci pe ai copilului, iar răspunsul poştăriţei asta a fost, pentru voi nu are statul bani?, a declarat Mirela.
Sunt doi dintre specialiştii pe care îi pierde România an de an. Şi ei sunt hotarâţi să nu se mai întoarcă niciodată.
?Sper să găsesc speranţa. Îmi lipseşte aici. Am încercat pe toate căile să mă dezvolt şi să îmi dezvolt familia şi am ajuns unde sunt, dar vreau să sper la mai mult?, spune Cătălin. ?Nu mai vrem să trăim de pe o zi pe alta şi să ducem grija zilei de mâine. Chiar vrem linişte, decenţă, respect ?, a mai spus Mirela.
România e în schimb, o casă bună pentru Silvia. S-a nascut la Chişinău şi Bucureştiul, unde a venit să studieze, s-a maritat şi lucrează, i-a schimbat viaţa. ?România este pentru Republica Moldova o fereastră spre Europa. Asta îţi dă multă încredere, ai mai multe oportunităţi şi nu eşti limitat?, susţine Silvia.
Silvia e una dintre cei 65.000 de străini care stau oficial aici. Şi care poate vor deveni şi cetaţeni români. Numarul intrărilor este însă mai mic decât al ieşirilor, arată statisticile. Şi oricum, 65.000 nu se compară cu aproape două milioane şi jumatate de români plecaţi deja afară. Cu gândul s-o ducă mai bine. Şi-au luat şi copiii cu ei şi au făcut şi alţii. Care nu vor fi niciodată români.
?Am rămas fără muncă, soţul a avut puţin de muncă, dar nu vreau să mă întorc în ţară. Soţul meu ar fi vrut, dar eu nu am vrut, pentru copil?, a declarat Jeni, o româncă stabilită în Spania.
Albert, copilul lui Jeni, e la şcoala de fotbal şi are şanse sa devina cunoscut în Spania. Mai uşor, spune ea, decât i-ar fi fost în România, de unde l-a luat când avea numai un an. Iar copilul nascut de Dana în Spania nu va vedea România decât în vacanţe.
În România nu s-au aplicat măsuri pentru încurajarea întoarcerii acasă a emigranţilor. Şi acum la ce s-ar mai întoarce? Oricât de mare ar fi dorul de casă, viaţa lor e mai buna departe de aici. E bine pentru ei, nu e bine pentru România, unde natalitatea e în scădere, mortalitatea e în creştere, iar emigrarea accentuează dezechilibrul.
Observator
