Dacă pe scena politică din România a dictat prin influența de care se bucura, în sistemul judiciar, Băsescu a avut nevoie de două lucruri: legi prin care să aibă pâinea și cuțitul destinelor magistraților și mesaje publice interne și mai ales externe, care să pună presiune pe judecători și procurori.
Mecanismul de Cooperare și Verificare, susținut de toți miniștrii lui Băsescu, nu a făut decât să impună, prin rapoartele critice, direcții în anumite decizii judecătorești.
