"Evident că azi nimeni nu își pune problema că putem recupera în următoarele luni sau în următorii doi-trei ani tezaurul României de la Moscova. Însă exact în această perioadă, Uniunea Europeană își pregătește un pachet consistent legislativ în ceea ce privește combaterea traficului ilicit de obiecte de patrimoniu, inclusiv relocarea acestora în vremuri de război.
Este pentru prima dată când se pune în discuție un asemenea subiect și mi s-a părut extrem de important să le amintesc tuturor celor prezenți la această discuție extrem de importantă.
Am fost singurul care s-a prezentat acolo și am adus în discuție acest subiect, pentru că noi avem 91 de tone de bijuterii și monede rare care se află la Moscova. Convingerea mea este că, indiferent de ce spun astăzi rușii, acest tezaur există. Și tocmai acum, când se redactează legislația europeană pe acest proiect, este foarte important să fim prezenți și să venim și noi cu o contribuție consistentă”, a declarat în emisiunea de sâmbătă seară europarlamentarul Eugen Tomac.
Povestea pierderii tezaurului României a început în 1916, în timpul Primului Război Mondial. După intrarea României în război, în august, alături de forțele triplei înțelegeri Antanta, la scurt timp țara noastră se afla într-o situație dificilă, din cauza bătăliilor simultane pe două fronturi: în Transilvania și la Dunăre.
Din cauza avansului trupelor puterilor centrale către București, mai multe instituții, inclusiv Guvernul, Parlamentul, Casa Regală dar și Banca Națională, s-au mutat la Iași.
În pragul iernii anului 1916, deja două treimi din teritoriul țării se afla sub ocupație, iar armata română era în retragere și refacere.
În aceste condiții, Guvernul și conducerea BNR au decis mutarea tezaurului Băncii Naționale în Rusia, singurul stat aliat cu care România se învecina la acea vreme și s-a semnat cu reprezentanții Imperiului Rus acordul pentru efectuarea primului transport la Moscova. Cităm: „Sub garanția guvernului rus în ceea ce privește securitatea transportului, securitatea depozitului, ca și întoarcerea în România”. Astfel, în decembrie 1916, plecau spre Moscova 1.738 de casete cu tezaurul Băncii Naționale a României, dintre care 1.735 cu monede și trei cu lingouri, plus alte două casete cu bijuteriile reginei Maria.
Aurul BNR valora 314,5 milioane de lei, iar bijuteriile reginei alte șapte milioane de lei.
Cele 1.740 de casete au fost depozitate la Kremlin, în Sala Armelor, în compartimentul rezervat sucursalei din Moscova a Băncii de Stat a Rusiei și inventariate bob cu bob în ianuarie-februarie 1917.
În vara anului 1917 însă, situația s-a tensionat și mai tare, iar autoritățile române exilate la Iași se așteptau la o nouă ofensivă de proporții. Așa că s-a luat decizia unui al doilea transport al tezaurului României la Moscova, unul mult mai mare decât primul.
De data aceasta, trenul a inclus nu doar valori ale BNR, ci și ale altor instituții: Academia Română, Casa de Depuneri și Consemnațiuni, plus alte bănci, Arhivele Naționale ale României, Muzeul Național de Antichități, Pinacoteca Statului, ministere, mănăstiri. Valoarea totală a bunurilor din acest tren, conform documentelor BNR și protocolului semnat inclusiv de reprezentantul Rusiei, 7,5 miliarde de lei.
Numai aurul depus la Moscova în cele două transporturi se ridica la 91,48 tone de aur fin, pe lângă alte bijuterii, titluri, efecte, cărți, documente și alte valori. Toate au fost depozitate tot în Sala Armelor de la Kremlin.
În octombrie 1917 însă, bolșevicii lui Lenin au cucerit puterea. Țarul și membrii familiei imperiale au fost uciși, iar în ianuarie 1918, Consiliul comisarilor poporului a anunțat ruperea relațiilor diplomatice cu România, arestarea ministrului României la Petrograd și confiscarea tezaurului României depus la Moscova. Au declarat că „puterea sovietică își asumă răspunderea de a păstra acest tezaur pe care îl va preda în mâinile poporului român”.
Și așa a început una dintre cele mai spinoase probleme dintre România și Rusia, care a marcat relațiile diplomatice din ultimii peste 100 de ani. Deși au avut loc două restituiri spațiale – în anul 1935 și 1956 – și a unei serii de 12 monede istorice în 2008, acestea nu au vizat absolut deloc aurul BNR.
Cât despre tezaurul coroanei, bijuteriile reginei Maria, o parte au fost recuperate, dar pe căi neoficiale, în 1917-1918, de un căutător de aur canadian, însărcinat să organizeze căile ferate din Sudul Rusiei.
Din punctul de vedere al Moscovei însă, nu mai era nimic de returnat, lucrurile fiind încheiate prin protocolul din 1956. Actele arată altceva. Abia odată cu tratatul din 4 iulie 2003 privind relațiile prietenești și de cooperare dintre România și Federația Rusă, Rusia a fost măcar de acord cu înființarea unei comisii comune de istorici români și ruși care să analizeze chestiunea tezaurului.
Comisia s-a reunit pentru prima dată în octombrie 2004 la București, dar apoi lucrurile nu au mai avansat absolut deloc.
Reporter: Sunt șanse să recuperăm tezaurul?
Adrian Vasilescu, consilier guvernamental BNR: Deocamdată, tot ce pot să spun este, în legătură cu tezaurul respectiv, este o comisie guvernamentală româno-rusă. Nu funcționează foarte bine această comisie, nu sunt întâlniri regulate, nu s-a ajuns la progrese, dar continuă discuțiile.
Reporter: Cât aur e acolo?
Dan Suciu, purtător de cuvânt BNR: Sunt 93 de tone. Avem toate documentele justificative ale acelui transport. Din păcate, e o situație complicată în ceea ce privește acel tezaur.
Iar în cei 10 ani de regim Băsescu, deși prima sa vizită externă ca președinte al României a fost La Moscova în februarie 2005, problema nici măcar nu a fost pusă în discuție. Nici în 2008, când l-a primit pe Vladimir Putin la summit-ul Comitetului NATO Rusia.
Deși interacțiunile sale cu Rusia în timpul celor două mandate nu au fost deloc puține sau nefructuoase, dacă luăm în calcul și că toate tranzacțiile pentru benzinăriile Gazprom din România au fost parafate prin cabinetul notarial al fiicei sale, Ioana Băsescu, la aproape 19 ani de la înființarea comisiei comune, consilierul guvernatorului BNR spune că nu putem avea nici măcar certitudinea că aurul BNR de la Moscova mai este intact.
Adrian Vasilescu: „Nu avem nicio certitudine și nu avem cum să ajungem la vreo certitudine”.
Cu atât mai puțin să mai sperăm la o recuperare, presupunând că o autoritate din România ar fi preocupată.
Mircea Coșea, analist economic: „Lucrurile sunt extrem de blocate. Nu cred că Rusia va mai accepta să mai aibă vreo discuție cu noi pe această temă și nu cred că nici diplomația românească nu va încerca, în acest momernt, o formă de negociere, pentru că ar fi un eșec".
