Tatăl Laurei Cosoi a murit infectat cu COVID-19: "Azi, tăticul meu iubit și bun, a plecat la Domnul"

"Azi, taticul meu iubit si bun, a plecat la Domnul. Iar eu nu mai pot de dor..." a fost mesajul postat joi seara, de Laura Cosoi, pe o retea de socializare. Mesajul era însoțit de o fotografie din copilărie, în care vedeta se afla în brațele tatălui ei.

Fratele Laurei, Andrei, a fost șocat la aflarea veștii:

Nici prin cele mai sumbre coloane ale minții mele nu îmi imaginam că voi scrie acest mesaj vreodată în următorii 20 de ani, cel puțin. A fost ca un șoc, vestea a venit chiar în timpul orei de sport de astăzi dimineața și nu mi-a venit a crede, am zis: ,, Tata? Serios? Mama, nu te cred... ''. 

M-a învățat tot ce stia el mai bine, și acesta este verbul, "a invata'' , pentru ca asta făcea, a fost un profesor, un mentor și un tata, nu numai pentru mine,Marius, Alina și Laura, dar pentru zecile de mii de copii ce au trecut prin mana lui și pe lângă el, copii care au avut plăcerea de a simți bucuria și plăcerea cu care preda ce iubea el mai mult, sportul.

Am fost mereu mândru de el, nu era loc în care să merg și lumea să nu fi auzit de,, domnul Cosoi'', renume făcut prin ani de excelenta, prietenii adevărate și dorința pentru schimbare. Pentru mine a fost un exemplu, nu numai din modul în care răspundea în fata provocărilor dar și comportamentul sau față de familie. 

A fost cel mai tare om pe care l-am văzut, fiind singurul cu mașina din familie ne ducea în fiecare dimineață la școală, ne lua, făcea aprovizionări, și se ocupa de toate grijile noastre, lucrând astfel și la șaptezeci de ani de dimineață până seara, iubirea pentru familie și credința alimentându-i puterea. Astfel m-a înzestrat cu  informații vitale pentru evoluția mea, atât prin fapte cât și prin sfaturi.

Nu pot sa spun mai mult, pentru ca lista ar fi infinita, decât că , tata a făcut tot pentru mine și pentru familia sa prin orice mijloace necesare, ne-a oferit o casa, o masa și multa înțelepciune.

Cel mai mare regret este ca nu am avut timp sa-mi iau rămas bun, sa îl strâng în brate în timp ce se stinge de bătrânețe, nu pe un pat de spital fără nimeni drag fizic prezent lângă el, răpus de un virus mârșav. 
Mulțumim tuturor celor care sunt alaturi de noi, dar și pentru condoleanțele oferite!

"Drum lin, profesore drag, rămâneți veșnic în amintirea noastră!"

„Oamenii buni se duc, răpuși de nenorocirea asta căreia nu-i dăm de capăt încă.
Profesorul Marius Cosoi a fost un om dedicat sportului și Iașului. A șlefuit nenumărate talente în handbal și baschet, masculin și feminin. A condus echipa de baschet fete Politehnica Iași în divizia A.
Mi-a fost profesor de sport și, ca extremă stângă, am făcut parte din echipa de handbal băieți a școlii 22, care a jucat în faza regională și cea națională a „Daciadei”, cum se numea întrecerea școlară înainte de ’90. Din acea echipă, mai târziu, au rămas în handbal componenți ai lui Poli Iași. Era și acum profesor de sport la Colegiul Național.

Feciorul meu și colegii săi, chiar dacă nu au făcut sportul cu dumnealui, au avut șansa să cunoască un om pentru care era o bucurie să învețe copiii să iubească mișcarea și jocurile sportive.
Sportul ieșean îi datorează multe și este mai sărac, de astăzi. Drum lin, profesore drag, rămâneți veșnic în amintirea noastră! Condoleanțe familiei îndurerate!“, a scris Cătălin Eugen Caba, vicepreședintele Federației Române de Scrabble.

Marius Cosoi abia împlinise 70 de ani, în luna Septembrie. Fiica sa i-a transmis atunci un mesaj emoționant

Si uite cum sar de la dulceata de gutui facuta de tata, la ziua de 12 septembrie 1950, acum 70 de ani, cand tati a venit pe lume. Imi amintesc cu mare drag de copilarie, de vacantele la munte cu cortul, drumetiile, petrecerile de sub nuc, lectiile de inot si de ski, drumul spre altar din ziua nuntii, ah si cate si mai cate...
La multi ani, taticule! Sa ramai sanatos si senin