Statul va cheltui peste jumătate de miliard de euro pentru închiderea a aproape 90 de mine. Aceasta este singura soluţie pentru că mineritul nu mai poate fi subvenţionat, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, cu excepţia huilei, unde se mai pot acorda ajutoare până în 2010. În aceste condiţii, doar exploatările rentabile mai pot rezista, iar necesarul de cărbune sau minereu va fi acoperit din import.
552 de milioane de euro vor fi chetuiţi în total pentru a închide 88 de mine şi cariere. Nu va fi iertat niciun domeniu. Se vor închide unităţi din zona lignitului, huilei, metale neferoase şi chiar uraniu. Cele mai afectate vor fi societăţile din mineritul de neferoase.
În unele cazuri este vorba de exploatări unde încă se fac modernizări sau investiţiile au fost deja finalizate. Toate aceste lucrări vor fi oprite şi utilajele vor fi vândute, inclusiv la fier vechi dacă va fi cazul.
În ultimii zece ani, guvernul a decis închiderea a peste 460 de mine, iar până în 2010 încă alte circa 200 vor avea aceeaşi soartă. În consecinţă s-a redus şi personalul din industria minieră, de la aproape 176.000 de persoane în 1997 la circa 33.000 în prezent. Iar în cinci ani, numărul minerilor se va reduce la circa 25.000.
Statul nu mai poate acorda subvenţii din acest an decât la huilă, dar şi aceasta diminuată. În ultimii 12 ani, statul a băgat în pâmânt, adică în subvenţionarea mineritului circa 6,5 miliarde de euro. La începutul anilor 90 ajutorul mergea de la 1 miliard de dolari pe an, suma care s-a diminuat spre 100 de milioane spre anii recenţi.
În condiţiile scăderii producţiei interne, destul de costisitoare, România a trecut la importuri. De pildă la cărbune, în primele patru luni ale anului importurile aproape că s-au dublat şi acoperă peste o treime din consum. Şi în cele mai multe cazuri este mai ieftin decât cărbunele extras în România. Poate că nu în cantitate, dar sigur în calitate. Cărbunele din import are o valoare energetică mai mare decât cel autohton.
Antena 3
