Spitalele de psihiatrie din România, o victimă a sistemului sanitar reformat "pe genunchi"

"Vine omul, îşi ia pastila şi la revedere!" Sunt vorbele unui medic psihiatru ajuns pe culmile disperării. De doi ani, de la comasarea spitalelor, singurul tratament pe care-l mai poate prescrie unor oameni care-şi caută minţile rătăcite e o pastilă şi un ridicat din umeri.

Spitale care pe vremuri se mândreau cu dotarea lor precum cel de la Gura Ocniţei, au ajuns mai rau decat pacienţii pe care-i au în grijă.

Spitalul de psihiatrie de la Gura Ocniţei este pentru bolnavi loc de cazare cu gratii. Nu sunt bani de nimic, iar pacienţii mor uneori sub privirile neputincioase ale medicilor. Doi psihiatri au grijă de peste 230 de bolnavi internaţi aici.

"Aici nu avem cabinet, nu avem nimic. Suntem doi psihiatri, iar acum, unul singur. Nu avem cardiolog, nu avem internist, nu avem cabinete de cardiologie, de internet, deci nimic", susţine un medic, explicând situaţia unui pacient care stă să moară pentru că nu sunt medici care să îl poată îngriji.

Unii pacienţi fug în pãdurea din apropiere. Singurul paznic aflat la intrare nu reuşeşte să le facă faţă.

Lucrurile nu au stat mereu aşa la Spitalul Gura Ocniţei. Pânã în urmã cu doi ani, când a fost transformat în secţie de psihiatrie a spitalului de urgenţp Târgovişte, centrul era poate singurul din ţarp unde bolnavii primeau îngrijirile necesare, spune fostul manager, Mariana Săvulescu.

Ea a lucrat la Gura Ocniţei peste 20 de ani, a implementat aici terapia prin teatru, a fost decorată de preşedintele ţării.  A fost cea care a reuşit sã le dea autorităţilor române o lecţie. Le-a arătat cã se poate face performanţă în centrele de psihiatrie într-o ţară cu doar 23 de spitale şi 9 secţii de psihiatrie.