Evident, este vorba despre şomerii aflaţi în evidenţa Agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă (AJOFM). Există, însă, un număr mult mai mare de oameni care sunt, efectiv, şomeri, în sensul că nu au un loc de muncă, dar care nu apar în niciun fel de statistici.
Chiar şi în condiţiile acestei imagini incomplete în ceea ce-i priveşte pe românii fără slujbe, cifrele oficiale de la Ministerul Muncii arată o accentuare semnificativă a şomajului de la începutul anului trecut.
Astfel, numărul şomerilor a cunoscut în 2020 următoarea evoluţie:
- luna ianuarie 2020: 258.917 persoane
- luna octombrie 2020: 285.731 persoane
- luna noiembrie 2020: 290.767 persoane
Numărul contractelor de muncă suspendate, la 31 decembrie 2020, era 244.085. Asta înseamnă aproape 250 de mii de oameni în privinţa cărora angajatorii nu s-au hotărât dacă îi dau afară sau dacă îi vor rechema, la un moment dat, la lucru. Certitudinea momentului consemnat în statistici este că, la finele anului trecut, aceşti oameni nu munceau.
Datele de la Ministerul Muncii mai arată că, între 1 martie şi 31 decembrie 2020 au încetat 2,1 milioane de contracte de muncă.
În aceeaşi perioadă au fost înregistrate alte 2 milioane de contracte de muncă noi.
Fostul premier Orban: Am văzut un miracol pe piaţa muncii!
În luna septembrie 2020, în contextul crizei economice generate de pandemia de COVID-19, premierul liberal de atunci, Ludovic Orban, vorbea despre "un miracol" pe piaţa muncii din România.
Potrivit lui Orban, la 1 septembrie 2020 erau mai mulți angajați în România decât la începutul lui 2020.
"Asta chiar mi s-a părut un miracol: am comparat numărul de angajați cu contract de muncă la data de 1 septembrie cu datele din 1 ianuarie, 1 februarie, 1 martie, înainte de izbucnirea crizei economice generate de pandemie. Numărul de angajați este mai mare. La data de 1 septembrie, cred că erau cu peste 2.000 de angajați cu contract de muncă mai mulți decât la data de 1 ianuarie sau comparativ cu 1 februarie", spunea el.
Orban a adăugat că numărul şomerilor indemnizaţi şi neindemnizaţi de la momentul respectiv era de aproximativ 300.000 de persoane.
