Un București plin de răni care ascunde printre el clădiri care au avut de suferit de-a lungul istoriei noastre. Așa e și blocul Wilson, a cărui fațadă e ciuruită de gloanțe, urme care trec aproape neobservate de privirele obosite ale trecătorilor. Poate doar un tânăr curios se mai treabă ce sunt acele puncte impregnate pe clădire, iar un bătrân îi răspunde apatic: rămășițele Revoluției Române.
Construcția blocului a fost ridicată în anul 1933 de către arhitectul State Baloşin în stil Art Deco, iar blocul are o structură interioară care reflectă împărţirea socială a vremii, potrivit Ordinul Arhitecților din România.
Preotul Ioan Săbăduș locuiește în blocul Wilson încă din anul 1987, la un an după ce cutremurul din 1977 a demolat din temelii aproape întreaga construcție. După consolidarea efectuată în perioada 2002-2006, blocul a scăpat definitiv de bulina roșie.
„M-am mutat după cutremurul din 77, atunci s-a rupt o bucată din fațada blocului. Nu știam că voi veni să locuiesc anul viitor aici. Atunci, în 1978 blocul a fost refăcut de sus până jos, când era ministru domnul Noica. A avut și bulină roșie care a dispărut între timp. E printre primele blocuri consolidate în București”, a declarat Ioan Săbăduș pentru antena3.ro.
„Se plimbau gloanțele prin casă”
În decembrie 1989 preotul Săbăduș se afla în casă împreună cu familia sa în momentul în care au început să audă gloanțele securiștilor, ceea ce la scurt timp s-a transformat în Revoluția Română, gloanțe al căror preț a fost unul dureros: peste 1.000 de morți și peste 4.000 de răniți.
„Se trăgea din toate părțile. De la fostul Comitet Central, se trăgea și de pe bulevard. Nu puteam nici să vorbim la telefon, trebuia să stăm pe burtă culcați ca să vorbim la telefon. Era pază peste tot. Când intrai erai întrebat la ce bloc stai, la ce scară. Trebuia să le dai toate datele ca să poți intra în bloc”.
„Băiatului meu i-a trecut un glonț pe la ureche”
„În momentul în care am văzut că gloanțele pătrundeau prin casă, ne-am aplecat la pământ.Să nu vim văzuți, mai ales că lângă era Comitetul Central. Era un balamuc peste tot. Oamenii erau speriați și panicați. Nimeni nu se mai înțelegea cu nimeni. Era un zvon că vin securiștii peste noi. Auzeam că tovarășul Iliescu chema ajutoare de la prietenii lui din URSS ca să ajute românii. Nu au mai venit”, povestește Ioan Săbăduș.
„Nu știam ce se întâmplă. Era un balamuc și la televizor. Nu puteai să stai drept în casă pentru că erai nimerit de un glonț. Băiatul meu era în cameră la el și i-a trecut un glonț pe lângă ureche. Apoi și-a dat seama că era să o pățească. I-a căzut și părul din cauza fricii”, a mai spus preotul Săbăduș.
Sursă foto: "Realitatea ilustrată", noiembrie 1935, via digibuc.ro.
