Prima dată când s-a drogat a fost şi momentul în care viaţa i s-a schimbat dramatic. O pastilă de ectsasy, luată într-un club din Germania, l-a trimis pe copilul iubit şi răsfăţat, la doar 16 ani, direct în puşcărie. Pentru că era să omoare un om, în frenezia dată de droguri. Mai apoi a devenit dependent. În puşcăria din România. “Acolo e mama drogurilor”, susţine Virgil*, care acum e trecut de 35 de ani şi, de câţiva ani, se află în programul de tratament cu metadonă al Agenţiei Naţionale Antidrog.
Ne-am întâlnit cu el într-o zi caniculară, când a acceptat să-şi spună povestea. Nu vrea ca alţii să păţească la fel ca el. Condiţia e să nu-i dăm numele adevărat şi să nu i se vadă faţa. Mama lui e medic la un spital mare din Capitală şi nu vrea „s-o facă de râs, că şi aşa a trecut prin atâtea, draga de ea”.
Nouă ani de puşcărie pentru tentativă de omor
Virgil: Tata cu mama erau împreună în momentul acela, când eu eram la 16 ani fără câteva zile. Tata stătea în Germania, nu venea în România decât în decembrie, când erau sărbătorile, apoi pleca. Se comporta foarte urât. Mama m-a crescut, pe ea o iubeam, pe tata nu-l suportam. Dar în anul acela ne-a zis să mergem noi în Germania, la el.
M-am dus într-un club cu el, cu prietenii lui, cu băutură. Atunci am cunoscut primul drog. Am luat şi o pastilă de ecstasy. De la băutură, cu muzica din club şi cu ecstasy-ul ăla care îţi dădea energie, am fost pe altă lume. L-am tăiat pe un neamţ de acolo.
Reporter: De ce l-ai tăiat?
Virgil: Îl vedeam că dansează cu iubita mea. Dar eu nu aveam iubită. Nici acolo, nici în România. Era psihicul meu care vedea o iubită de-a mea, nu ştiu cine era şi nici cum arată, dar eu o vedeam acolo şi dansează cu el.
M-au arestat şi m-au dus la puşcărie. Nouă ani cu totul. Trei i-am făcut în Germania, şase în România. Acolo e mama drogurilor, în puşcăriile din România.
Reporter: Păi şi cum ai ajuns să te droghezi în închisoarea din România?
Virgil: Eu am avut BMW-uri, am avut multe maşini, ştiu şi domnii de la Agenţia Naţională Antidrog. Adică nu sunt dintre cei care vorbesc aiurea. Eu am ajuns rău, am liceul terminat, am diplomă de bucătar, dioplomă de mecanic auto, ştiu să fac orice, ştiu vreo trei limbi străine.
Şi la puşcărie, unul dintre ei, văzându-mă că sunt căutat de familie, ca să aibă şi el pe lângă mine – dacă eu am, ca să mă iei lângă tine – trebuie să mă faci într-un fel ca să îmi placă ciorba, că îţi place şi ţie. Cum ar fi în cazul lui, drogurile. Şi eu zic: băi, eu nu mă injectez, pleacă de aici! Şi mi-a aruncat o seringă goală, din aia de insulină, aia mică, şi s-a înfipt aici, în umăr. Zice: “Uite, vezi? Te-a durut? Ai păţit ceva?” Să mă îmbolnăvesc îmi era frică. Na, mama îmi face mereu teste. Şi acum, în ziua de azi îmi face, să nu am vreo boală.
Zice: “dacă era să te îmbolnăveşti, te îmbolnăveai acum, de la seringa asta”. Pentru că, într-adevăr, la puşcărie e foarte greu să obţii seringile. Drogurile se obţin uşor.
Poveste de groază dintr-o puşcărie românească
Reporter: De ce se obţin uşor?
Virgil: Că le bagă poliţia! Poliţia bagă drogurile în puşcărie! Telefoane şi na...
Acolo, la puşcărie, dacă te văd gaborii plin de sânge… Plin de sânge ce înseamnă? Nu aşa, că îl tai eu pe el. Era unul într-o zi, plin de sânge... I-a băgat cuţitul de sus, l-a spintecat în două, aşa. Şi cu toate că l-a spintecat, inconştient, într-un colţ, făcut aşa, ghem, îi dădea în continuare cu scaunele.
Şi poliţia zice: ah, stai să chem intervenţia. Până se duce el… pe puşcărie e un hol luuung şi două holuri scurte. Şi noi eram pe ultimul hol. Până ajunge un martalog de ăla de gabor, care merge aşaaaa… Aşa merge! Şi ăla moare acolo. Se duce, sună la intervenţie, până se îmbracă mascaţii, până ajunge la cameră la noi, păi ăla deja moare.
Reporter: Asta s-a întâmplat unde? În puşcărie în Germania sau unde?
Reporter: Nu. În Germania e lux, tati. În Germania trebuie să nu-i superi pe gabori. Sunt doi în cameră, chiar şi singur, ai meniu oarecum, adică îţi alegi într-un fel sau altul. Ai sporturi, astea. În Germania, un singur lucru n-ai voie. Ţigările, în primul rând, nu le ţii tu în cameră. Ţi le ţine poliţia şi îţi dă doza care… te verifică doctorii, mai ales că eu am fost minor. Aveam 16 ani când am fost la puşcărie.
Nu ai voie Cola şi nu ai voie cafea în penitenciar acolo. Dar bineînţeles că deţinuţii inventează orice. Cumpăra mama şosete d`alea groase... Da? Groase! Dacă era vară, nu chiar flauşate, flauşate, dar... Le fierbea de două, trei ori, 10 ori, le lăsa să se usuce bine. Făcea o cafea... avea zaţ, era tare de tot! Punea şosetele acolo o zi. Le scotea, le lăsa la scurs, fără să le stoarcă, şi îmi aduce la vizită şosete. Şi eu fierbeam şosetele şi făceam cafea!
Cum se simte dependenţa de heroină, în viziunea lui Virgil
Reporter: Şi când te-ai apucat de droguri, dacă în Germania era lux şi nu aveai voie?
Virgil: La vreo două săptămâni, la trei săptămâni cred. De când am ajuns în România am încercat prima oară heroina la seringă.
Reporter: Deci tu ai devenit dependent de droguri în închisoarea din România.
Virgil: Da. Haideţi să vă explic ce înseamnă heroina, pe scurt. Din punct de vedere al unui fost drogat, da? Nu al doctorilor şi etc. Cea mai mare plăcere pe care o aveţi dumneavoastră...
Reporter: ...
Virgil: Dumneavoastră, personal, în viaţa dumneavoastră. Cea mai mare pe care o aveţi. Dar serios vorbesc. Uite, majoritatea îmi spune că sexul: când faceţi sex, când termină, e cea mai mare plăcere. Atunci când ai orgasm, ca femeie, da? E adevărat? Şi la dumneavoastră e probabil la fel, da?
Reporter: Ok...
Virgil: Cam asta e cea mai mare.
Reporter: Să zicem.
Virgil: Imaginează-ţi-o pe asta amplificată de un milion de ori, dar nu se termină deloc. Şi ai încontinuu plăcerea aia maximă, dar amplificată de un milion de ori. Deja nu mai dormeam. Zic hai să mai bag, să dorm. A cincea zi au început să mă doară oasele. Ah, zic că mai bine mai bag puţin, dacă tot am. Ei, după vreo două săptămâni nu mai poţi să renunţi.
E greu când nu mai poţi să renunţi. Dar imaginaţi-vă că dumneavoastră sunteţi lungită, culcată jos, eu iau o rangă de fier şi domnul (cameramanul – n.r) o rangă de fier. Şi vă batem pe fiecare osişor de ăsta, fiecare cot, genunchi, orice încheietură a corpului. Cap, faţă. Vă dăm cu toată puterea noi, ca bărbaţi. Dăm în dumneavoastră cu toată puterea. Şi dumneavoastră trebuie să vă ridicaţi în picioare. Puteţi? Nu. Deci atât de mari sunt durerile.
Şi dacă reuşeşti într-un final să te ridici, nu poţi să stai în picioare. Că e ca şi cum noi ţi-am da iar. Şi tu cazi iar şi nu te ridici.
„Dacă iau metadonă, pot fi un om normal. Îmi permit să-mi iau şi eu o haină”
Reporter: Bun. Aia simţi când te droghezi. Dar când iei metadonă cum e?
Virgil: Metadona asta, fără exagerare, că mai zic unii că îţi distruge viaţa, că e tot drog. Nu-i adevărat! Tati, când înghiţi metadonă, că în primul rând o înghiţi pe cale bucală. În primul rând, eu nu mă mai injectez. Îmi permit să-mi iau şi eu o haină. M-am împăcat cu familia. Nu îmi mai arde să fur, nu-mi mai arde să merg la puşcărie, nu-mi mai arde să fac nimic.
În afară de asta, dacă azi iau metadonă, am luat tratamentul azi, gândiţi-vă că eu mâine, când mă trezesc, mă trezesc ca un om normal, cum vă treziţi dumneavoastră. Pot să stau până mâine seară lejer, nu am nicio treabă. N-am dureri, n-am nimic. Sunt un om normal.
Ei, de la droguri, dacă ai tras, şi nu acum. Seara, la 11 noaptea, a doua zi, la 7 dimineaţa, Doamne!, ai nişte dureri groaznice, de nu mai poţi. Bagi cuţitul în capul oricui, să faci rost de un milion jumate, cât e doza. La mine e doza mare, pentru că eu sunt acum pe 8 metadone. 8 de-alea mari pe zi iau. Eu acum ar trebui să le scad, dar e foarte greu. Nu sunt durerile alea.
Cum ajung drogurile în puşcării: prin broaşte moarte, aruncate peste garduri
3.200 de persoane s-au autodeclarat consumatoare de droguri când au intrat în penitenciar, în anul 2022.
Peste jumătate dintre aceştia au beneficiat de servicii de asistenţă medicală, psihologică şi socială, implementate de specialiştii din cadrul penitenciarelor, împreună cu specialiştii din cadrul centrelor de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog.
“Serviciile implementate la nivelul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor constau în serviciile de substituţie cu metadonă, realizate prin cabinetele medicale ale penitenciarelor, dar şi prin intervenţii de tip comunitate terapeutică, dezvoltate în centre în cadrul penitenciarelor, în cadrul cărora persoanele private de libertate, care au o problemă legată de consumul de droguri, beneficiază de suport psiho-social, astfel încât, la ieşirea din penitenciar, să poată să-şi menţină abstinenţa şi să-şi dezvolte abilităţi de integrare socială", a declarat Bogdan Gheorghe, medic în cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog.
Acesta mai spune că tratamentul de substituţie cu metadonă este disponibil la nivelul tuturor penitenciarelor.
“Iniţierea în acest tip de tratament este realizată doar în cadrul spitalului Rahova, dar orice persoană privativă de libertate din orice penitenciar, odată ce este evaluat faptul că are nevoie de astfel de tratament, este adus la Penitenciarul Rahova, este iniţiat tratamentul de substituţie cu metadonă şi apoi, el, împreună cu tratamentul, merge în penitenciarul de origine”, mai spune Bogdan Gheorghe.
Cosmin Dorobanţu, un cunoscător al regulilor din închisoare, spune cum este posibil ca drogurile să fie introduse în închisori.
”Ultima metodă care m-a frapat şi pe mine. Este metoda broaştei moarte. Aruncă o broască moartă peste gardul penitenciarului. Colegii mei când văd o broască moartă nu se gândesc că acolo sunt ascunse drogurile. Este luată de deţinuţii care sunt scoşi la activitate şi dusă în interiorul locului de detenţie”, spune acesta.
Cei mai mulți dintre deținuții consumatori de droguri sunt dependenți de heroină, potrivit ultimei statistici.
