Elena Rebeca Carini s-a născut pe 8 octombrie 1990, în București, însă viața a făcut ca ea să nu crească alături de părinții biologici, ci alături de o familie de italieni, care a adoptat-o când avea doar șase luni.
La vârsta de șase ani, Elena a aflat că părinții care o cresc nu sunt cei care i-au dat viață, iar dorința de a afla de unde provine s-a transformat într-un țel încă de atunci.
La vârsta de 30 de ani, românca a decis că vrea să-și găsească familia biologică, iar toată căutarea a ajuns să se transforme, în final, într-un film.
Pasionată de lumea cinematografiei, Elena a ales să creeze un film inspirat din viața ei, pe care l-a numit "The land you belong: return to your origins".
"Este un road movie existențial: este o călătorie de întoarcere la origini făcută treizeci de ani mai târziu. Scopul este de a regăsi aceste origini, dar și în căutarea unui răspuns la întrebarea: "Cine sunt eu?", care devine universală", a spus ea.
Filmul prezintă pas cu pas drumul pe care Elena îl parcurge pentru a-și întâlni familia biologică, dar și cele mai emoționante momente ale regăsirii.
Elena a aflat că mai are alți cinci frați în România
Românca a pornit în această călătorie alături de fratele ei, Gerard, adoptat și el, despre care a aflat în momentul în care și-a văzut actele de adopție.
Gerard locuiește la Bruxelles, este muzician și a crescut în orfelinate până la vârsta de opt ani, când a fost adoptat de o familie din Belgia.
"Prima emoție nu a fost frica, ci entuziasmul. Teama a venit mai târziu, când m-am documentat și am început să abordez subiectul. Mi-era teamă să nu găsesc ceva care să mă definească, ca și cum ar fi existat o moștenire despre mine, ceva pe care trebuia să-l port ca o povară.
Cei mai dificili pași au fost primul apel video cu fratele meu și propunerea de a merge în această călătorie cu mine. Am fost imediat înțeleasă de el. Apoi a fost problema de a ne cunoaște unul pe celălalt, cu asemănări și diferențe", a mărturisit românca.
Ajunsă în România, Elena a aflat că mai are alți cinci frați.
Întâlnirea cu mama biologică
"A fost foarte interesant, dar și foarte ciudat. Era ca și cum aș fi fost un alt eu. Cea care aș fi putut fi, dacă aș fi crescut acolo.
A fost pentru prima dată când nu am luat masa cu familia mea obișnuită, ci cu alta.
În Italia mi se spune Elena, în România mi se spune Rebeca, pentru că numele mamei mele biologice este Elena.
Din punct de vedere emoțional a fost un mare dezastru. Dar faptul că eram la treizeci de ani și că aveam un "eu" solid mi-a permis să navighez pe aceste ape furtunoase fără să mă pierd", a mai povestiti tânăra.
Cu toate acestea, românca a avut parte de o primă conexiune cu familia biologică ușor diferită de ceea ce și-a imaginat, pentru că mama sa i-a cerut să renunțe la film.
"A trebuit să le explic și să le repet că a face filme este meseria mea, o meserie pe care o iubesc, și că ei ar trebui să mă accepte așa cum eram. Și asta a arătat cum legăturile de sânge sunt supraevaluate.
Mi-am dat seama ce lucruri sunt importante pentru mine și care sunt cele pentru care nu faci compromisuri. Trebuie să fii acceptat pentru ceea ce ești. Când mama mea biologică mi-a cerut să renunț la filmări, a fost ca și cum ar fi negat o parte din mine”, a povestit românca.
În final, filmul Elenei a fost prezentat cu succes la "Biografilm", festivalul internațional de film, dedicat în întregime biografiilor și poveștilor de viață, potrivit vanityfair.it.
