Politologul Alexandru Racu vorbește într-o postare pe pagina sa de Facebook despre cazul preotului Vasile Răducă care a stârnit un val de reacții după declarațiile sale scandaloase privind violul.
Alexandru Racu a subliniat că Fenomenul Răducă este expresia extremă a unui fenomen mult mai amplu.
„Este vorba de izolarea mentală a unui foarte mare număr de ortodocși români de astăzi, izolare mentală care duce la lipsă de înțelegere a lumii în care trăim, a celor care nu sunt din gașca/turma noastră, iar uneori, în cazurile cu adevărat grave, la lipsa unei minime empatii. Pe scurt, mulți, foarte mulți, nu citesc decât cărțile lor, nu vorbesc decât cu ai lor și interpretează tot ce se întâmplă pe lumea asta nu prin recurs la autoritățile competente, în funcție de domeniu, ci prin recurs la cele câteva autorități duhovnicești învestite, sau mai degrabă împovărate, cu o competență universală și inevitabil ridicolă”, a scris politologul pre pagina sa de Facebook.
„Mulți, foarte mulți, nu fac efortul și nu își asumă riscul de a-și confrunta propriile opinii cu opiniile adverse, de a-i înțelege pe cei din afară, măcar pentru a-i combate mai bine atunci când chiar este cazul; nu încearcă să se privească cu ochii celorlalți, să vadă și cum se vede lumea lor, cu coordonatele indicate mai sus, din afară. Ca atare, devin incapabili să anticipeze măcar efectul propriilor lor declarații, având impresia că vorbesc în lumea lor (mică), unde dacă se găsește cumva cineva care să îi critice, fie și cât se poate de onest și de constructiv, ori este sancționat pe linie ierarhică, ori este imediat perceput ca dușman infiltrat de către turma de cerberi pătrunși până în măduva oaselor de sentimentul de cetate asediată.
Rezultatul, altfel previzibil, este o catastrofă misionară, cu atât mai tragicomică cu cât este confundată cu "statornicia" în dreapta credință și curajul "mărturisirii". În ritmul acesta, în 20-30 de ani, n-o să mai rămână piatră pe piatră. Și nu mă refer aici doar la bazaconii profund reacționare, debitate cu o lejeritate deconcertantă. Din contră, lipsa înțelegerii lumii din afară se traduce deseori și prin asimilarea tâmpă a diverselor modernisme jenante. Pentru că ceea ce nu este în prealabil înțeles este fie demonizat, fie asimilat, într-o manieră la fel de superficială. În ambele cazuri, misiunea Bisericii, aceea de a-l aduce pe Dumnezeu în mijlocul oamenilor, eșuează.
Revenind la cazul Răducă, fenomenul este cu atât mai grav cu cât nu este vorba de un călugăr închinoviat în creierii munților, ci de pro-decanul Facultății de Teologie, care predă și slujește în centrul capitalei. În fine, apariția în ultimul deceniu a unui curent de atitudine ostilă față de Biserică nu face decât să amplifice trendul de izolare mentală din cadrul Ortodoxiei. Ținând cont că acest curent a fost în mare măsură activat de demersul construirii Catedralei Mântuirii Neamului, asistăm la un paradox, anume faptul că în timp ce zidurile exterioare ale Bisericii își impun vizibilitatea în spațiul public, pe plan interior, zidurile care îi izolează pe ai noștri de ai lor devin tot mai înalte - în cazul de față, prezența simbolică se corelează, de fapt, cu o prezență reală tot mai scăzută”, a subliniat Alexandru Racu.
